Fugi de adunarea celor cu înţelepciune lumească; să iubeşti tăcerea permanentă care te uneşte în mod plăcut cu Dumnezeu. Bucură-te când eşti supus necinstei; rabdă ponegrirea bărbăteşte, răsplătindu-le cu rugăciuni tuturor celor care te supără. Poartă-te aşa încât nimeni să nu pară înaintea oamenilor nebun ci plăcut Lui Dumnezeu, având ca tezaur în inima sa înţelepciunea. Pentru acest lucru să dobândeşti smerita înţelepciune care este comoara cea tare a virtuţilor ce nu poate fi furată. 

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de  Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 44)