Aducerea moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași, în anul 1641, nu a fost un simplu transport al unei relicve sfinte. Drumul de la Constantinopol până în capitala Moldovei a fost o adevărată procesiune, pregătită cu grijă, cu o puternică încărcătură religioasă și simbolică.

Existau, însă, și dificultăți concrete. Legislația otomană impunea restricții privind mutarea osemintelor celor adormiți, iar deplasarea moaștelor pe o distanță atât de mare necesita aprobări și măsuri speciale. Pentru ca sfintele moaște să poată părăsi teritoriul Imperiului Otoman în siguranță, Vasile Lupu a suportat cheltuielile necesare organizării unei escorte care să le însoțească până la hotarul imperiului.

În același an, Patriarhia Ecumenică a emis un important act de mulțumire adresat domnitorului Moldovei. Documentul patriarhal arată cât de puternic era legat transferul moaștelor de sprijinul oferit de Vasile Lupu Bisericii din Constantinopol.

Patriarhul Partenie și Sfântul Sinod au considerat că nu puteau răsplăti mai potrivit binefacerile domnitorului decât prin oferirea unei „vistierii dumnezeiești”: moaștele Sfintei Parascheva. Scopul era exprimat limpede – sfințirea și binecuvântarea Moldovei, dar și cinstirea celui care sprijinise Biserica într-un moment de mare încercare.

O întâmpinare pe măsura unui eveniment unic

Moaștele au fost trimise spre Moldova însoțite de o delegație oficială alcătuită din trei mitropoliți: Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatriei.

La Ismail, oraș aflat la marginea Imperiului Otoman, delegația a fost întâmpinată de reprezentanții de seamă ai Moldovei. Printre aceștia se aflau însuși Domnitorul Vasile Lupu, Mitropolitul Varlaam, Episcopul Evloghie al Romanului și Episcopul Gheorghe al Hușilor.

Dar nu numai elita politică și bisericească a participat la întâlnirea de la hotar. Vestea sosirii moaștelor se răspândise, iar de-a lungul drumului spre Iași s-au adunat preoți, monahi și mulțimi de credincioși. Pentru oamenii vremii, nu era doar sosirea unei racle. Era venirea unei Sfinte pe care lumea ortodoxă o cinstea deja de secole.

Imaginea alaiului a rămas consemnată în mărturiile epocii. Domnitorul însuși este înfățișat însoțind racla, semn al importanței pe care Vasile Lupu o acorda acestui moment. Drumul spre Iași devenise astfel o procesiune în adevăratul sens al cuvântului: din loc în loc, oameni de toate rangurile ieșeau să se închine.

La sosirea în Iași, alaiul s-a îndreptat către Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria lui Vasile Lupu. Locul în care urma să fie așezată racla nu fusese ales întâmplător. Biserica fusese gândită încă de la început pentru a adăposti un asemenea tezaur. Spațiul destinat moaștelor fusese pregătit odată cu ridicarea lăcașului, asemenea unui chivot destinat unei comori de mare preț.

Înainte de așezarea în biserică, moaștele au fost învelite și sigilate cu grijă de domnitor și de mitropolit. Gestul avea menirea de a garanta păstrarea lor intactă și întreagă. Sigiliul aplicat atunci a rămas, potrivit tradiției consemnate, neatins.

Pentru contemporani, momentul nu reprezenta doar finalul unei călătorii. Era începutul unei noi etape în istoria cultului Sfintei Parascheva în Moldova.

Cum arăta racla Sfintei Parascheva?

Una dintre cele mai prețioase descrieri ale locului în care au fost așezate moaștele îi aparține lui Paul de Alep, diaconul patriarhului Macarie al Antiohiei, care a vizitat Moldova la puțin timp după acest eveniment.

Mărturia sa ne permite să ne imaginăm spațiul în care era cinstită Sfânta Parascheva. Racla se afla într-un arc monumental din marmură, bogat ornamentat. Era îmbrăcată în catifea roșie și decorată cu elemente de argint. În jurul ei ardeau candele de aur și argint, iar moaștele erau acoperite cu țesături și văluri de mătase.

Paul de Alep vorbește și despre pictura din jurul raclei: pe ziduri erau reprezentate scene din viața și pătimirile Sfintei, precum și momente legate de descoperirea și strămutarea moaștelor. Pentru un pelerin al secolului al XVII-lea, întregul ansamblu trebuia să producă o impresie puternică: racla, lumina candelelor, pictura și mulțimea credincioșilor alcătuiau un spațiu destinat în întregime cinstirii Cuvioasei.

La scurt timp după sosirea moaștelor, Meletie Sirigul a alcătuit în limba greacă un sinaxar al Sfintei Parascheva, căruia i-au fost adăugate ulterior imne, cântări și un paraclis. Cultul Cuvioasei începea astfel să capete în Moldova o expresie liturgică proprie.

O amintire păstrată în piatră

Importanța evenimentului a fost atât de mare încât Vasile Lupu a dorit ca strămutarea moaștelor să fie consemnată pentru posteritate.

Inscripția păstrată la Mănăstirea Trei Ierarhi îl prezintă pe domnitor drept apărător al credinței răsăritene și vorbește despre aducerea moaștelor din Constantinopol cu „multă osârdie și prea multă dorință”. Sunt amintiți și cei trei mitropoliți care au însoțit racla, precum și Sfântul Mitropolit Varlaam, care conducea Biserica Moldovei.

Mesajul inscripției este limpede: pentru Vasile Lupu, Sfânta Parascheva nu era doar un dar primit de Moldova, ci o comoară duhovnicească menită să rămână legată pentru totdeauna de țară și de ctitoria sa.

Moaștele au fost așezate în noua biserică a Sfinților Trei Ierarhi, „spre cinstea și mărirea lui Dumnezeu” și spre mijlocirea Cuvioasei Parascheva.

De la o procesiune istorică la un loc al pelerinajului

Odată cu așezarea moaștelor la Sfinții Trei Ierarhi, Iașul a intrat într-o nouă etapă a istoriei sale religioase. Ceea ce fusese, în 1641, un drum dificil de la Constantinopol până în Moldova avea să se transforme într-o tradiție de pelerinaj care a traversat secolele.

Sfânta Parascheva a devenit treptat legată nu doar de biserica în care fusese așezată, ci de însăși identitatea spirituală a Iașului și a Moldovei.

De aceea, procesiunea din 1641 trebuie privită dincolo de dimensiunea ei istorică. A fost momentul în care un drum lung, început la Constantinopol și continuat prin teritoriile Moldovei, s-a încheiat prin așezarea unei sfinte în mijlocul unei comunități care o aștepta cu evlavie.

Din acel moment, Iașul nu a mai fost doar orașul în care au ajuns moaștele Sfintei Parascheva. A devenit orașul în care Sfânta Parascheva avea să rămână.