Evenimentele ultimei zile au debutat la ora 11.00, cu o suită de filme fotografice (eseuri vizuale), realizate de regizorul israelian Dmitri Brikman. Publicul a putut urmări mai multe creații dedicate Ierusalimului, credinței și spiritualității, între care „Umbrele Ierusalimului”, „Cele 10 porunci”, „Ruga Ierusalimului”, „Israel-Armenia: ochi în ochi”, „Visul despre Ierusalim al lui Sostakovici” și „Ecclesiastul”.

Programul a continuat, de la ora 16.00, cu proiecția filmului „Chemarea. Sfânta Cuvioasă Parascheva”, o producție românească din 2026, în regia Marei Ionescu. Pelicula, încadrată în genul dramă-documentar și având o durată de 90 de minute, a adus în atenția publicului personalitatea și mărturia duhovnicească a Sfintei Cuvioase Parascheva.

Festivalul s-a încheiat începând cu ora 18.00, prin gala de închidere, în cadrul căreia au fost înmânate trofeele ediției, urmată de concertul Corului bărbătesc „Sfântul Ierarh Iosif Naniescu” al Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași.

Cătălin Jeckel, producătorul festivalului, a subliniat faptul că cea de-a treia ediție a „Quo Vadis”, desfășurată sub tema „Aproapele meu”, a urmărit să readucă în atenția publicului importanța relației cu semenii și a responsabilității față de aceștia, prin intermediul filmului, al dialogului și al reflecției creștine:

Anul acesta s-a desfășurat cea de-a treia ediție a Festivalului Internațional de Film „Quo Vadis”, unicul festival de film creștin din România. Această ediție a fost așezată sub tema „Aproapele meu”, fiindcă astăzi, poate mai mult decât oricând, este necesară întoarcerea noastră către aproapele nostru, cu ochii minții, cu inima și cu faptele noastre.

Toate filmele care au fost proiectate în festival, expozițiile care au făcut parte din program, discuțiile și atelierele de lucru au încercat să ofere ancore și repere care să ne fie de folos în reorientarea noastră spre aproapele nostru. Întrebarea esențială este aceeași din Evanghelie: „Cine este aproapele nostru?”. Iar răspunsul tot în Evanghelie îl aflăm.

Așadar, nu am oferit răspunsuri noi, ci am încercat să aducem nuanțe asupra unor dimensiuni pe care, din cauza multitudinii de stimuli care dau năvală peste noi în fiecare zi, am început să le uităm. Nu cred să fie vreun film prezentat în festival care să nu fi oferit un răspuns, fie și parțial, la întrebarea „Cine este aproapele nostru?” și, de asemenea, la întrebarea „Quo Vadis?”, adică încotro ne îndreptăm și spre ce ne îndreptăm.

În prima ediție am avut ca temă libertatea, la cea de-a doua ediție am avut ca temă iertarea, iar acum am avut ca temă aproapele meu. Sunt treptele unei scări pe care urcăm, maturizându-ne duhovnicește, fiindcă învățăm să ne folosim libertatea cum se cuvine, învățăm și ne deprindem să iertăm și dobândim capacitatea de a vedea în celălalt de lângă noi chipul lui Dumnezeu. Până la urmă, aceasta este cheia care ne ajută să descifrăm ce avem de făcut în fiecare zi care urmează de acum încolo.

Publicul care a participat anul acesta la „Quo Vadis” a plecat cu răspunsuri și cu dorința de a reveni, din câte am înțeles de la participanți. Invitații formează din ce în ce mai mult o comunitate, o comunitate care se angajează în mod responsabil și voluntar, într-un cadru nonformal, să continue producția de filme de reflecție creștină.

Seara s-a încheiat în Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde, de la ora 19.30, a avut loc conferința „Dincolo de divertisment. Simbol și credință în cinema”, susținută de Jonathan Pageau. întâlnirea a oferit publicului prilejul de a explora semnificațiile simbolice și dimensiunea spirituală a cinematografiei.

Ajuns la cea de-a treia ediție, Festivalul de Film „Quo Vadis” a propus publicului, pe parcursul mai multor zile, întâlniri cu producții cinematografice din țară și din străinătate, expoziții, colocvii și dezbateri, construind un spațiu de dialog între artă, credință și cinematografie.