„De ce-Mi zici bun?” (Matei 19, 17).

Am citit o exegeză la Evanghelia cu tânărul bogat care m-a băgat în întuneric... Corectă, patristică, scrisă de un arhimandrit doct, dar întuneric în mijlocul zilei...
Iisus a venit să ne scoată din întuneric. El e lumina lumii. Nimeni nu e trist lângă El, dacă e acolo pentru El...
Tristețea tânărului bogat nu I se datorează lui Iisus, ci grabei tânărului de a pleca de lângă Domnul. Grabă ivită din aroganță. Căci s-a simțit jignit, umilit, dezamăgit. Și n-a rămas să vorbească mai departe, să se spovedească, să ceară ajutor, cum a făcut, de pildă, femeia cu fiica demonizată. Iar toate astea pentru că n-a venit pentru Iisus, ca să-L cunoască pe El, să afle dacă e Mesia. Căci cine e Iisus este infinit mai important decât cine sunt și ce fac sau trebuie să fac eu. Important pentru mine și pentru mântuirea mea!
Dar, oamenii preocupați de sine sunt condamnați la tristețe chiar dacă ar sta în brațele lui Dumnezeu. Așa cum cei preocupați de Iisus Hristos, de Cine este și ce a făcut El pentru mântuirea noastră, sunt condamnați să trăiască în lumina bucuriei Lui.