Fiul cel tânăr din Evanghelie nu a folosit nimic din caii, trăsurile, vasele nici zburând pe aripile văzute, nici călătorind pe jos. Printr-o viață risipitoare, într-o țară îndepărtată, a cheltuit ceea ce tu, ca un bun tată, i-ai oferit la plecarea sa. Ai fost bun dăruindu-i acestea, dar ai fost de o bunătate și mai mare cu el când s-a întors sărac. A viețui pe tărâmul patimilor trupești este același lucru cu a viețui pe tărâmul întunericului și este și ca și cum ai fi depărtat de chipul tău.

(Fericitul Augustin, Confesiuni 1.18, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)