Chilia „Izvorul Tămăduirii” a fost ctitorită pe la jumătatea secolului al XIX-lea, de către ieromonahul Arsenie, înscris în monahologhiul Mănăstirii „Sfântul Pavel” în anul 1860.

Din lipsă de monahi tineri, după cel de-al Doilea Război Mondial, chilia a rămas nelocuită şi a început să se degradeze. Încet-încet, pădurea de castan a acoperit chilia şi cele două-trei cărări care o legau de restul schitului. Despre existenţa acestei chilii nu mai ştiau decât arhimandritul Partenie, stareţul Mănăstirii „Sfântul Pavel” ‒ care în tinereţe fusese pădurarul mănăstirii şi locuia într-o chilie puţin mai sus de schit ‒, precum şi câţiva dintre părinţii vechi ai mănăstirii şi ai schitului.

În anul 2004, cu binecuvântarea părintelui stareț Partenie și consimțământul părinților din conducerea Mănăstirii „Sfântul Pavel”, a început curățarea locului pentru a rezidi chilia, din care nu mai rămăseseră decât câteva ziduri. Conform pisaniei, întreaga lucrare de refacere a așezământului sa făcut prin osteneala gherondei Dimitrie Botas, a ierodiaconului Epifanie Botas și a fratelui Gabriel.

Sfințirea paraclisului chiliei a fost săvârșită la 12 iulie/ 29 iunie 2023, de Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Bartolomeu I, Patriarhul ecumenic și a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Astăzi, la Chilia „Izvorul Tămăduirii” se nevoiesc patru părinți, iar stareț este monahul Dimitrie Botas.