Când iubirea nu provine din firesc, provine din virtute. Cei care s-au născut din noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, dar şi din nevoia firească, în timp ce aceia care au aceeaşi credinţă cu noi, când ne sunt dragi, nu ne sunt pentru niciun alt motiv în afară de virtutea lor (din „Omilia 1 la Epistola a II-a către Timotei”).

Una din două trebuie să existe: ori să fie cineva foarte prietenos şi să iubească, ori foarte virtuos. Pentru că acela care are pe una de nevoie dobândeşte şi pe cealaltă. Şi invers, acela care nu iubeşte va înfăptui şi multe răutăţi. Cel care înfăp­tuieşte răul nu ştie nici să iubească (din „Omilia a 9-a la Epistola către Efeseni”).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, vol. 1, traducere de Preot Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ierom. Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, p. 36)