Numeroși preoți, prieteni, oficialități locale, dar și credincioși de pe Valea Bistriței, și-au luat rămas-bun în această dimineață de la părintele profesor Ioan Carază, un model de erudiție îmbinată cu smerenie, de rigoare aca­demică unită cu căldură părintească, așa cum îl descrie Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul său transmis sâmbătă la Biserica „Șerban Vodă” din Capitală.

Ziua a început cu Sfânta Liturghie, oficiată de PS Teofil Trotușanul, delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, la Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” și a continuat cu o slujbă pentru sufletul părintelui arhidiacon.

Conducem pe drumul veșniciei, cu adevărat, un mare slujitor al Bisericii și dascăl de înaltă ținută, un mare teolog care ne lasă o operă atât de bogată, care este cu adevărat, o mare zestre pentru întreaga noastră Biserică. Mare durere am aflat când a plecat dintre noi. Am simțit o sabie care mi-a străbătut inima, pentru că trăiam mereu cu sfinția sa, dar voi trăi și de acum înainte, îl voi pomeni cât voi sluji. Viața sa a fost o flacără vie, pe mulți i-a luminat. Ne-a lăsat o comoară scumpă prin opera sa atât de vastă. Părintele Ioan Caraza rămâne cu adevărat nemuritor pentru noi, iar localitatea aceasta va avea mereu prin el o lumină aprinsă care nu se va stinge niciodată. Poate este cea mai importantă personalitate a locului acestuia, care, nu cu mult timp în urmă, a venit să se întâlnească aici cu frații săi, să-și ia rămas-bun. Dar el, cum spune Mântuitorul Hristos, el nu a murit, ci va dormi aici ca să se trezească la înviere, și să fim și noi vrednici să-i urmăm pilda vieții, plină de smerenie, de înțelepciune, de dragoste, de jertfă, de ajutor, de bucuria sufletului, și cu această pildă a vieții sale să ne înnobilăm și noi, să-l urmăm și să ne întâlnim cu toții la învierea cea de obște a afirmat IPS Teodosie în cadrul momentului.

Am primit de la Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan binecuvântarea și îndemnul de a vă adresa câteva gânduri de mângâiere, precum și încredințarea că Părintele Mitropolit îl pomenește în rugăciunile sale pe părintele arhidiacon și profesor Ioan Caraza, pentru că a fost și profesorul Înaltpreasfinției Sale. Părintele profesor a predicat mai ales prin viața lui. A predicat și de la catedră, dar el a tăcut mai mult și a lăsat ca faptele lui să vorbească. Am venit aici ca să ne rugăm împreună, clerici, și dumneavoastră, credincioși, pentru ca Dumnezeu să primească sufletul său în Împărăția Cerurilor. Suntem siguri că slujirea părintelui profesor va continua și dincolo. Cu toții astăzi îl înconjurăm cu rugăciuni dar suntem încredințați că dincolo va duce aceste rugăciuni și va continua să le prezinte înaintea Tronului lui Dumnezeu. Celor care rămân din familie în această viață, cuvânt de mângâiere și de nădejde, pentru că deși trecem pe acest pământ, groapa nu este sfârșitul, ci este doar o trecere. Pentru noi, creștinii, moartea este doar o trecere: plecăm prin ușa mormântului și ne înfățișăm înaintea lui Hristos cel înviat, a adăugat în încheiere și PS Teofil Trotușanul.

Potrivit tradiției bisericești, sicriul cu trupul neînsuflețit a fost purtat pe umeri de preoți, care au înconjurat sfântul lăcaș, după care a fost așezat în cavoul familiei, aflat în curtea bisericii.

Model de smerenie, teolog cu vocație

Părintele arhidiacon prof. univ. dr. Ioan Caraza s-a născut la 10 decembrie 1941 în Farcașa, județul Neamț, într-o familie de credincioși, îndreptându-și de tânăr pașii spre slujirea lui Dumnezeu. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, precum și pe cele Institutului Teologic de Grad Universitar din București, apoi și-a continuat formarea în Germania, studiind cu marii teologi ai vremii. Din 1977, și-a desfășurat activitatea academică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, devenind profesor titular și conducător de doctorat, remarcându-se prin rigoare științifică și vocație pedagogică. Autor a numeroase lucrări și studii, a fost totodată un slujitor devotat al altarului și un îndrumător apreciat de studenți și credincioși. 

A fost o figură cunoscută în lumea Teologiei academice atât pe plan național, cât și internațional, prin preocupările sale pentru învățătura de credință de la Sinodul al IV‑lea Ecumenic de la Calcedon și modul cum aceasta a fost tratată de teologi catolici și protestanți.

Din smerenie, a ales să rămână în treapta diaconiei, fiind pentru mulți un model de vocație, credință și iubire jertfelnică. A trecut la cele veșnice joi noaptea, pe 31 iulie.

Dumnezeu să-l ierte și cu drepții să-l așeze!