De când i-am descoperit scrierile, Ioan Lupaș mi-a devenit apropiat. Ca  un prieten. Dacă mai punem la socoteală că Părintele Mircea Păcurariu îl stima enorm nu vă mai mirați că, în urmă cu doar câțiva ani, mergând la Mănăstirea Cernica, am căutat și aflat și locul de veci al distinsului istoric transilvan. Nici nu era, de altfel, greu de găsit, aflându-se în  imediata apropiere de mormântul Părintelui Stăniloae și al Părintelui Ion Bria, oameni legați și ei de Teologia sibiană. Atunci am descoperit și că ginerele Părintelui Ioan Lupaș era minunatul sculptor și scriitor Ioan Vlasiu și m-am bucurat enorm.

De ce o astfel de introducere la o Picătură de Carte? În 2 decembrie, în cadrul Zilelor Șaguniene, s-a lansat online – dar cu o participare îmbucurătoare, peste 60 de studenți fiind prezenți în studioul virtual al lansării – volumul Pr. Acad. Ioan Lupaș, „Scrieri alese despre Mitropolitul Andrei Șaguna” (Ed. Andreiana, 2021, 304 pg.). Ediția este îngrijită, dispune de un studiu introductiv și note realizate de Dr. Mircea-Gheorghe Abdrudan și Pr. Petru-Teoader Damian. Un cercetător la Institutul de Istorie înființat de Ioan Lupaș la Cluj și actualul Protopop al Săliștei, urmaș, în timp al distinsului cărturar săliștean. Lansarea a avut doi invitați de marcă, Dl. Prof.Univ.Dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române și Doamna Ioana Vlasiu, nepoata Părintelui Ioan Lupaș.

Două memorii vii ale cunoașterii acestui săliștean de excepție, întemnițat de oamenii Imperiului și apoi de comuniști la Sighet și uitat, deseori, de istoriografia modernă. Nu și de istoricii prezenți și nici de cei crescuți în respect pentru istoria Țării de către distinsul Părinte Mircea Păcurariu. Bucuria lecturii este astfel deschisă de excelentul studiu  introductiv Pr.Acad. Ioan Lupaș, istoric și cultivator al memoriei Mitropolitului Andrei Șaguna (pp. 5-34) precum și  de o Listă a publicațiilor lui Ioan Lupaș despre Mitropolitul Andrei Baron de Șaguna (pp. 35-41) care întregesc în ochii cititorului chipul de lumină al unui mare creator de cercetare istorică transilvană. Sunt reluate – unele dintre texte pentru întâia oară – o serie de cercetări publicate de Lupaș: Un centenar de la nașterea mitropolitului Șaguna (pp. 49-62), Un răspuns detractorilor lui Șaguna (pp. 63-88), La ziua Sfântului Andrei, panegiric (pp. 89-98), Anastasia Șaguna: viața unei mame credincioase (pp.99-136), Activitatea lui Andrei Șaguna pe tărâm școlar (pp. 137-156), Sufletul lui Șaguna, discurs comemorativ (pp. 157-182), Andrei Șaguna și Asociațiunea Transilvană (pp. 183-210), Importanța Mitropolitului Andrei Șaguna în istoria noastră națională (pp. 211- 234), Mitropolitul Andrei Șaguna ca restaurator și legislator al Bisericii Ortodoxe Române (pp. 235- 248), Andrei Șaguna și „Telegraful Român”  (pp. 249- 278), Taina unei supraviețuiri, evocare comemorativă (pp. 279- 292) și Rolul lui Andrei Șaguna în viforul anilor 1848-1849 (pp. 293- 302).

Un scurt manual de istorie șaguniană, cu o reală frumusețe de text și tonus descriptiv, cu o bibliografie care depășește cu mult data publicării unor texte tocmai prin intuiția de istoric hăruit a autorului. Lupaș se impune nu doar prin acribia informației, ci și printr-o frumoasă sinceritate a argumentării dublată, firesc, de o invitație la adâncirea unor perimetre de cercetare. Cred că multe din liniile de cercetare deschise de Părintele Ioan Lupaș pot fi oricând fructificate în lumina unor documente noi – după cum a relevat unul dintre participanții la lansarea cărții, Părintele Nicolae Dura de la Viena, care a și provocat pe cercetători – mai ales pe distinsul prieten Mircea Gheorghe Abrudan la aprofundarea unor documente aflate în custodia arhivistică vieneză și la interpretarea unor documente de participare a lui Șaguna la viața eclesială a Imperiului.

Cred că prin astfel de volume recuperatorii ne întoarcem în normalitatea filiației istoriografiei românești cu fundamentele sale dintâi: cunoașterea documentelor, reconstituirea memoriei și reconfigurarea liniilor de cercetare în siajul unei viziuni autentic istorice în care exegeții nu exagerează și nici nu contravin prin autoevaluare adevărului istoric. Personal socotesc volumul o contribuție decisivă în menținerea a ceea ce în urmă cu ceva ani numeam „Săliște - Academia de sub Munte”, conceptul prin care reactualizăm în cultura de astăzi rădăcinile culturale care au făcut România Mare dar și mare România în planul cunoașterii istorice.

Sursa: tribuna.ro