Ierarhi ai Bisericii noastre, preoţi, diaconi, monahi, monahii şi sute de credincioşi l-au condus marţi, 26 februarie 2013, pe ultimul drum pe Înalt Preasfinţitul Părinte Adrian Hriţcu, fost Arhiepiscop al românilor ortodocşi din Franţa şi Europa Occidentală. Străvechea biserică din lemn a Mănăstirii Pogleţ, aflată în inima Moldovei, în partea de nord a comunei Corbasca, înconjurată de păduri de stejar, a fost neîncăpătoare încă de la primele ore ale dimineţii de numărul mare de slujitori şi credincioşi care au venit să se roage pentru sufletul ierarhului. Din curtea aşezării monahale se puteau vedea venind pe jos oameni de toate vârstele spre lăcaşul de închinăciune în care se afla depus sicriul cu trupul neînsufleţit al Înalt Preasfinţitului Adrian. Deşi vremea sfârşitului de februarie a fost neprielnică, oamenii au lăsat toate grijile pentru a ajunge la mănăstire pentru a-şi lua rămas bun de la un părinte care de multe ori i-a ascultat şi i-a binecuvântat. De catafalc s-au apropiat cu emoţie şi lacrimi în ochi şi credincioşi din Ştiubieni, judeţul Botoşani, satul natal al ierarhului.

Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar Patriarhal, şi PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, au oficiat marţi dimineaţă Sfânta Liturghie în biserica mănăstirii.

O viaţă frumoasă, cu „momente de singurătate şi de tristeţe“

La finalul Sfintei Liturghii, sicriul cu trupul neînsufleţit al Înalt Preasfinţitului Adrian a fost scos din sfântul lăcaş şi aşezat pe un podium special amenajat. Aici s-a oficiat rânduiala înmormântării călugărilor de către IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, PS Visarion, Episcopul Tulcii, PS Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar Patriarhal, PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi de către PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. După săvârşirea slujbei, PS Varlaam Ploieşteanul a transmis mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

IPS Teofan a remarcat, în cuvântul său, că fostul Arhiepiscop al românilor ortodocşi din Franţa şi Europa Occidentală a avut o viaţă binecuvântată şi frumoasă. „Înalt Preasfinţitul Adrian a avut o viaţă frumoasă pentru că Dumnezeu l-a binecuvântat să se nască în ţinutul Botoşanilor, nu departe de locul în care a copilărit Sfântul Ioan Hozevitul, sau părinţii Cleopa Ilie, Paisie Olaru şi Dionisie de la Colciu. A avut o viaţă frumoasă pentru că Dumnezeu i-a binecuvântat paşii spre frumoase mănăstiri, spre adânca şi frumoasa cale monahală. A vieţuit în mod special la Mănăstirea Neamţ, dar şi la Slatina, Durău sau Plumbuita. A avut o viaţă frumoasă pentru că Dumnezeu l-a binecuvântat să slujească în Catedrala mitropolitană din Iaşi, bucurându-se de binecuvântatele moaşte ale Sfintei Cuvioase Parascheva. În acest sfânt lăcaş a slujit de nenumărate ori ca mare eclesiarh şi episcop-vicar. A avut o viaţă frumoasă pentru că a avut binecuvântarea să-l cunoască de tânăr pe vrednicul de pomenire patriarh Iustin Moisescu. IPS Adrian a fost ucenic al patriarhului Iustin Moisescu, pe vremea când era mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, într-o perioadă dificilă. IPS Adrian a avut o viaţă frumoasă pentru că a cunoscut lumea liberă înainte de anul 1989, fiind prezent în capitala Franţei şi în Europa Occidentală, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu pentru românii de acolo. După retragerea Înalt Preasfinţiei Sale a avut momente de singurătate şi de tristeţe. Acestea au fost trăite cu nădejde în Bunul Dumnezeu, care răsplăteşte pe cei care iubesc podoaba Casei Sale. Rugăm pe Dumnezeu să-l odihnească în pace. Să răsplătească Dumnezeu dragostea Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul şi a maicilor din această mănăstire, care s-au îngrijit ca bătrâneţile Înalt Preasfinţitului Adrian să fie mai uşoare“, a spus IPS Teofan.

IPS Adrian, stâlp şi mărturie a trecutului

A urmat cuvântul Înalt Preasfinţitului Iosif, care a amintit că IPS Adrian Hriţcu a pus temeliile multor comunităţi, mai ales că vrednicul ierarh mutat la Domnul a rămas la Paris după ce s-a retras din scaunul arhiepiscopal. „Viaţa Înalt Preasfinţitului Adrian, cel puţin în ultimii 33 de ani, a fost legată de slujirea comunităţii românilor din Europa Occidentală. Această comunitate, în vremea comunismului, a fost foarte scindată şi învrăjbită, dar IPS Adrian a avut curajul să o slujească. A pus temeliile multor comunităţi prin intermediul cărora românii au putut să se organizeze. Recunoştinţa noastră, a ierarhilor, a preoţilor şi a credincioşilor este mare şi pentru faptul că, după 1990, IPS Adrian a rămas în Franţa. Înalt Preasfinţia Sa a rămas ca un stâlp şi ca o mărturie a trecutului, a tradiţiei, dar şi a continuităţii românilor. A fost un părinte duhovnicesc mult cinstit, onorat şi respectat de către această comunitate. În ultima parte a vieţii nu a dorit să rămână la Paris, simţindu-se legat de meleagurile Moldovei. S-a întors la Pogleţ, dorind să moară aici pentru a fi înmormântat lângă părintele Calistrat Ifrim, fost duhovnic al acestei aşezări monahale“, a subliniat IPS Iosif.

Ctitorul bisericii parohiei Băcioiu

PS Ioachim Băcăuanul a menţionat că Înalt Preasfinţitul Adrian a ales ca loc de retragere Mănăstirea Pogleţ datorită prieteniei pe care ierarhul o avea cu IPS Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, şi cu părintele Calistrat Ifrim, fost duhovnic al acestei aşezări monahale. „Am avut prilejul să-l cunosc pe IPS Adrian încă de pe vremea când am intrat în monahism la Mănăstirea Sihăstria din judeţul Neamţ. După o vreme, am fost trimis la studii în Franţa de Preafericitul Părinte Daniel. Cel care m-a aşteptat într-una din gările Parisului a fost IPS Adrian. Înalt Preasfinţia Sa mi-a oferit primele sfaturi, mai ales că ieşisem dintr-un popor constrâns de libertate. A ştiut să-şi facă datoria cu acrivie în tot ceea ce i s-a rânduit să realizeze. Gândul Înalt Preasfinţitului Adrian a fost acela de a se retrage în Moldova. Întrucât avea o prietenie cu IPS Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, a ales să se retragă la Pogleţ. Aici a găsit un suflu duhovnicesc cu totul aparte, mai ales că se cunoştea cu părintele Calistrat Ifrim, care a plecat la Domnul în anul 2009. Doresc să mulţumesc Înalt Preasfinţitului Adrian pentru că a contribuit financiar la ridicarea Bisericii cu hramurile «Izvorul Tămăduirii» şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din parohia Băcioiu, Protopopiatul Sascut. Piatra de temelie a acestui sfânt lăcaş a fost pusă în luna iulie a anului 2010, iar în prezent biserica este ridicată“, a amintit PS Ioachim Băcăuanul, care a mulţumit în mod solemn maicilor Mănăstirii Pogleţ pentru că au fost aproape de IPS Adrian în vremea bolii şi a neputinţei. Gândul de recunoştinţă al Episcopului-vicar al Eparhiei Romanului şi Bacăului s-a îndreptat apoi către autorităţile şi persoanele care s-au implicat în buna organizare a înmormântării Înalt Preasfinţitului Adrian.

După „Veşnica pomenire“, sicriul cu trupul neînsufleţit al Înalt Preasfinţitului Adrian a fost purtat pe umeri de preoţi în jurul bisericii. După rostirea celor trei ectenii, s-a mers în procesiune către mormântul ierarhului, aflat în apropierea lăcaşului de închinăciune. Sicriul a fost aşezat în mormântul aflat lângă cel al părintelui Calistrat Ifrim, aşa cum a fost dorinţa Înalt Preasfinţitului Adrian. Rugăciunile pentru sufletul vrednicului ierarh, ce a intrat în inimile multora dintre cei care l-au cunoscut şi preţuit, se vor înălţa pururea către Tronul Preasfintei Treimi, dorul şi lacrimile, însă, vor putea fi stăpânite prin nădejdea în Învierea Mântuitorului Hristos, Cel ce a biruit moartea şi ne-a deschis calea veşniciei.

„Arhiepiscopul Adrian a fost un neîntrecut slujitor“

Arhimandritul Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi mare eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucureşti, prezent la slujba înmormântării, a avut prilejul să-l cunoască pe IPS Adrian. „IPS Adrian a fost un ierarh dintr-o mare generaţie de ierarhi formaţi la Mănăstirea Neamţ. A fost unul dintre principalii colaboratori ai mitropolitului Iustin Moisescu în vremuri foarte grele pentru Biserică. A ocupat funcţia de exarh al mănăstirilor Arhiepiscopiei Iaşilor în perioada când monahii erau obigaţi să părăsească aşezările monahale. Decretul 410 din 1959 l-a surprins pe IPS Adrian Hriţcu în funcţia de exarh. El a trăit împreună cu monahii şi monahiile din eparhie acest greu moment al despărţirii de mănăstirile din Moldova. A avut o foarte mare grijă faţă de satul natal, ajutând la construirea bisericii parohiei Ştiubieni, pe care a sfinţit-o. Ori de câte ori venea în România, poposea măcar pentru câteva ceasuri în parohia Ştiubieni şi la mănăstirile din judeţul Botoşani, cu precădere la Mănăstirea Vorona. Arhiepiscopul Adrian a fost un neîntrecut slujitor. Părinţii care osteneau la Catedrala mitropolitană din Iaşi în vremea Înalt Preasfinţiei Sale mi-au povestit că vrednicul ierarh slujea cu o rară măiestrie. În cadrul Sfintei Liturghii cânta «Tatăl nostru», după melodia lui Ciprian Porumbescu. În anul 2000, am ajuns la Paris cu un grup de părinţi de la Catedrala mitropolitană din Iaşi pentru a susţine câteva concerte de muzică religioasă. Atunci, Arhiepiscopul Adrian ne-a invitat în modestul apartament din Paris. Am petrecut multe ceasuri alături de Înalt Preasfinţia Sa, care ne-a povestit despre atmosfera de altădată de la Catedrala mitropolitană din Iaşi. A fost locul pe care l-a iubit foarte mult şi de care amintea permanent“, a remarcat arhim. Timotei Aioanei.