În cuvântul rostit la finalul slujbei religioase, Mitropolitul Olteniei a detaliat învăţăturile desprinse din pilda Fiului risipitor, rânduită de Biserică spre a fi citită la Sfânta Liturghie în această duminică (Luca 15, 11-32), subliniind importanţa decisivă a pocăinţei şi a mărturisirii păcatelor în iconomia mântuirii noastre.

„Din textul scripturistic despre întoarcerea Fiului risipitor înţelegem că pocăinţa este glasul sufletului nostru îndreptat către Dumnezeu. Şi cu cât este mai adâncă, mai sinceră, mai puternică şi strigătul ei este mai mare, aşa cum spune Psalmistul: «Dintru adâncuri am strigat către Tine Doamne!»(Ps. 129). Căci Dumnezeu nu încetează să aştepte întoarcerea noastră, aşa cum aflăm din Sfânta Sciptură că Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu (Iez. 33, 11). Indiferent cât de mult am greşit, Dumnezeu ne iartă dacă noi regretăm şi încercăm să înlăturăm haina păcatului de pe noi. Este necesar să ne căim şi în acelaşi timp să ne mărturisim păcatele. Dar dacă noi nu cerem vindecare, Dumnezeu nu ne tămăduieşte pentru că El respectă libertatea deciziei noastre”, a spus Înaltpreasfinţia Sa.

De asemenea, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit a precizat că Evanghelia acestei duminici ne supune atenţiei şi comportamentul fiului cel mare, nemulţumit de atenţia ce i se acordă fratelui său. Fiul cel mare este asigurat de către Tată că tot ceea ce are este şi al său, însă trebuie să se bucure deoarece «fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat» (Luca 15, 32). Acest fiu preînchipuie pe credincioşii care stau în Biserică şi poate nu au atâtea păcate precum cei din afară. Ei însă nu trebuie să devină orgolioşi, nu trebuie să devină invidioşi dacă un păcătos primeşte o atenţie sporită când se întoarce la Tatăl ceresc. De multe ori uităm că dacă nu suntem la fel de păcătoşi precum alţii, nu este meritul nostru şi trebuie să mulţumim lui Dumnezeu că a îngăduit aceasta şi să luăm aminte să nu cădem deoarece mândria ne poate lipsi de darurile cele bogate trimise nouă, ne poate lăsa în afara Împărăţiei celei veşnice a cerurilor. Aşadar, am păşit duminica aceasta încă o treaptă spre Sfântul şi Marele Post şi necesar este să ne îngrijim încă de acum de curăţia sufletească, de întoarcerea către Tatăl ceresc şi precum Fiul risipitor, să parcurgem acest drum către marele praznic al Învierii Domnului având pe buze rugăciunea: «Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi!»”, a încheiat Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu.

Sursa: http://basilica.ro/ips-irineu-pocainta-este-glasul-sufletului-nostru-in…