IPS Nifon s-a născut în 5 ianuarie 1944, în comuna Creţeşti-Vidra, jud. Giur­giu, din părinţii Anghel şi Maria Mihăiţă, la botez primind numele Nicolae; a urmat cursurile Şcolii generale din localitatea natală între 1951 şi 1959; Seminarul Teo­logic din Bucureşti (1959-1964); Institutul Universitar din Bucureşti (1964-1968); cursuri de doctorat la acelaşi Institut (1968-1971), la disciplina Vechiul Testa­ment şi Limba Ebraică; studii postuniver­sitare la Universitatea din Londra – King’s College, precum şi la Universitatea din Oxford (1971-1974).

În 1974 şi-a prezentat disertaţia cu tema: O nouă evaluare a canonului Vechiului Testament, la Univer­sitatea din Londra (obţinând titlul de Mas­ter of Theology); alte studii postuniver­sitare la: Colegiul Anglican din Ierusalim (Israel), pentru specializarea în Arheologia biblică (în perioada iulie-septembrie 1972) şi la Universitatea din Geneva (Elveţia), în anul academic 1977-1978; doctor în Teo­logie cu teza: Cartea lui Miheia: teologie şi exegeză (sub îndrumarea Pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, la Universitatea din Oradea).

A îndeplinit următoarele misi­uni: cântăreţ bisericesc la Parohia orto­doxă românească din Londra, pedagog şi profesor la Seminarul Teologic din Bucu­reşti, documentarist principal, şef de ser­viciu, secretar al Sectorului Relaţii externe bisericeşti al Administraţiei Patriarhale, toate între anii 1975 şi 1980; în 8 mai 1980 a fost tuns în monahism (închinovat la mănăstirea Cernica), cu numele Nifon, iar câteva zile mai târziu hirotonit ierodiacon şi pe 15 mai 1980, ieromonah.

În 16 iulie 1980, a fost hirotesit arhimandrit (tot în această perioadă: îmbisericit la mănăs­tirea Antim din Bucureşti); în perioada 16 iulie 1980-aprilie 1982 a făcut misiune bisericească în Canada; la întoarcerea în ţară a fost numit consilier patriarhal la Sec­torul Relaţii Externe Bisericeşti (1 decembrie 1982); la 1 februarie 1983 i se încre­dinţează conducerea Mănăstirii Antim din Bucureşti; în 24 noiembrie 1985 a fost ales episcop-vicar patriarhal, conducând pe mai departe Sectorul Relaţii Externe Bisericeşti.

În urma înfiinţării Episcopiei Slobo­ziei şi Călăraşilor (1993), a fost ales episcop al acesteia (11 ianuarie 1994) şi instalat la 6 februarie acelaşi an (1994); după câţiva ani de activitate rodnică la Slobozia, în 14 decembrie 1999 a fost ales Arhiepiscop al Târgoviştei şi întronizat la 26 decembrie 1999; în 7 martie 2008, pentru bogata sa activitate, Sfântul Sinod i-a acordat rangul de Mitropolit ad personam.

Pe lângă activitatea pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească, desfăşoară o impresionantă activitate ecumenică, între care amintim: participarea la Adunarea generală a Con­ferinţei Bisericilor Europene (Engelberg – Elveţia, 1974), la Adunările Generale Europene ale Federaţiei Mondiale a studenţilor creştini (Dublin – Irlanda, 1970), Sri Lanka (1972), Addis Abeba – Etiopia (1973), Texas (1976) ş.a.; de asemenea, a fost conducătorul delegaţiei Bisericii noas­tre la cea de a Vlll-a Adunarea generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Harare, Zimbabwe, 1998).

A făcut parte din nume­roase delegaţii care au reprezentat Bise­rica noastră în străinătate; este membru în Comisia de dialog anglicano-ortodox, participând la întrunirile acesteia.

A publicat însemnate lucrări teologice, între care amintim: Orthodox Youth and the Ecu­menicaI Movement (1978), The Christian Orthodox-Jewish Consultation (1979), Ortodoxie şi Ecumenism. Studii, conferinţe, meditaţii (2000), Profetul Miheia: Introducere, traducere şi comentariu (2000), Misiune şi Viaţă (2002), The Orthodox Church and Ecumenical Movement (2002), Politica religioasă a lui Mihai Viteazul (Ed. Arhiepiscopiei Târgoviştei, 2001), Misiologie creştină (2002, 2005, 2016), Ortodoxie şi Ecumenism (2002), Teologie, cultură şi dialog inter-religios în misiunea Bisericii, (2014), precum și Teologie și misiune creștină (2019).

A coordonat tipărirea volumelor dedicate Domnitorului Mihai Viteazul, alături de alte numeroase volume cu caracter teologic, cultural și istoric, dintre care amintim:

• „Neagoe Basarab, Domnitorul Ţării Româneşti (1512-1521) – argumente pentru canonizare” (2008);
• „Dimensiunea religioasă a Voievodului Mihai Viteazul”, Editura Arhiepiscopiei Târgoviştei, Târgovişte, 2011;
• „În slujba Bisericii şi a neamului românesc”, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a voievodului Neagoe Basarab (1512-1521), 2012;
• „Ctitor de spiritualitate, cultură şi limbă românească”, la împlinirea a 380 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a voievodului Matei Basarab (1632-1654),  2012;
• „Marea Pravilă a unităţii de credinţă şi de neam”, cu ocazia împlinirii a 360 de ani de la tipărirea, la Târgovişte, a “Îndreptării Legii” (1652) -2012;
• „Întregitor de ţară şi martir al neamului românesc” la împlinirea a 325 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a voievodului martir Mihai Viteazul, 2013;
• „Iubitor de cultură, protector al Bisericii şi martir al credinţei ortodoxe” la împlinirea a 420 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a Sf. Voievod martir Constantin Brâncoveanu, 2014
• „Sfinţii Brâncoveni-Martiri ai credinţei şi ai neamului românesc”, 2014;
• Molitfelnicul lui Dimitrie Liubavici – operă misionară, spirituală şi misionară definitorie a Ortodoxiei româneşti din secolul al XVI – lea, 2015;
• Răspuns împotriva Catehismului calvinesc – operă misionară şi apologetică a Ortodoxiei româneşti în veacul al XVII – lea, 2015;
• Schola Graeca et Latina – Misiune educațională, culturală și bisericească la Târgoviște”, 2016;
• „Sf. Ierarh Antim Ivireanul – misionar și om de cultură în slujba Bisericii și a neamului românesc”, 2016;
• „Ieromonahul Macarie și excelența tipografică de la Târgoviște în secolele XVI-XVIII”, 2017;
• „Diaconul Coresi – ctitor de limbă română, misionar al credinței străbune și slujitor devotat al neamului românesc”, 2017;
• „Catedrala mitropolitană din Târgoviște – simbol al efervescenței misionare, spirituale și culturale muntene – 500 de ani de la începutul ridicării ei”, 2017;
• „Adevărul și frumusețea credinței creștine – îndrumător pentru tinerii de azi”, 2017;
• „Voievodul Mircea cel Bătrân – Apărător al Ortodoxiei și al culturii naționale. 600 de ani de la trecerea la cele veșnice”, 2018;
• „Ortodoxia românească și înfăptuirea Marii Uniri” 2018;
• „Mihai Viteazul, Voievod al unității românești, promotor al Ortodoxiei străbune și martir al neamului nostru – 425 de ani de la urcarea pe tronul Țării Românești”, 2018;
• „Sfântul Neagoe Basarab – voievod al culturii ortodoxe românești – 10 ani de la proclamarea locală a canonizări sale”, 2019;
• „Tiparul de la Târgoviște în cultura și misiunea ortodoxiei românești”, 2019;
• „Udriște Năsturel – credincios promotor al ortodoxiei și culturii românești – 360 ani de la trecerea la cele veșnice”, 2019;
• „Viața și Acatistul Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Costantinopolului și Mitropolitul Tării Românești”, 2019;
• „Vlad Țepeș – apărător al civilizației creștine”, 2020;
• „Tudor Vladimirescu – personalitate complexă a neamului românesc – 240 de ani de la nașterea sa”, 2020;
• „Târgoviște – Reședință a mitropoliților munteni – 500 de ani de la mutarea oficială a Mitropoliei de la Curtea de Argeș”, Târgoviște, 2020;
• Voievodul Mihai Viteazul – apărător și mărturisitor al credinței strămoșești”, 2021;
• „Sfântul Ianache Văcărescu – mărturisitor al credinței străbune dimpreună cu Sfinții Martiri Brâncoveni”,  2021
• „Voievodul Radu cel Mare – sprijinitor al Ortodoxiei, promotor al culturii și al tiparului”, 2021.

Este autorul a peste 100 articole și peste 70 studii, în limba română și în limba engleză. A coordonat apariția a: 3 Albume, 12 Monografii, 27 Broșuri și a 61 Volume. A participat la peste 100 de simpozioane, congrese, conferințe, colocvii sau întruniri naționale și internaționale, teologice, științifice și inter-creștine.

Este membru al comitetului redacţional al International Review of Mission-Geneva și a fost reprezentantul Patriarhiei Române în cadrul Comisiei Interortodoxe Speciale pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, eveniment istoric, care a avut loc în insula Creta din Grecia, în iunie 2016.

De asemenea, este membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

A fost profesor şi, o vreme, decan al Facultăţii de Teologie, Universi­tatea „Valahia” din Târgovişte; membru în diferite asociaţii şi societăţi bisericeşti şi culturale; a fost distins cu diferite diplome şi ordine bisericeşti şi laice, dintre care amintim: Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Mare Ofiţer, acordat de Preşedintele României (2000); Ordinul Coroana României, în grad de mare ofiţer, oferit de Majestatea Sa Regele Mihai I (2014); Premiul Perpessicius, ex aequo, pentru iniţierea şi coordonarea retipăririi jubiliare a capodoperelor macariene, dar şi ca o recunoaştere a susţinerii actului cultural şi spiritual, oferit de Muzeul Naţional al Literaturii Române (2011), precum și Premiul Opera Omnia din partea Universității Valahia din Târgoviște (2019).

Sursa: basilica.ro