Cea de-a V-a ediţie a Colocviului Internaţional „Întâlnirea cu duhovnicul”, organizat cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, este dedicată Părintelui Sofronie Saharov (1896-1993) și reuneşte, în perioada 13-15 noiembrie, la Iaşi şi Mănăstirea Neamţ, invitaţi de seamă din ţară şi din străinătate (Grecia, Marea Britanie şi Franţa).

Deschiderea oficială a avut loc duminică după-amiază, la Centrul de conferinţe Agora (fostul „Providenţa“). În cadrul acesteia au conferenţiat Înaltpreasfinţitul Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie, şi ieromonahul Rafail Noica, în prezenţa a peste 2.000 de oameni. După vizionarea de către cei prezenți a unui film de prezentare a Părintelui Sofronie Saharov, a urmat cuvântul de deschidere al părintelui decan Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași și cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

„M-am simțit în preajma părintelui ca și cum aș fi participat la Cina cea de Taină și la rugăciunea din Ghetsimani”

În continuare, a urmat conferința „Prima mea întâlnire cu Părintele Sofronie Saharov”, susținută de IPS Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie.

„«Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjui!», aceste cuvinte ale Sfântului Siluan, sunt valabile pentru toți creștinii. Poate cineva să trăiască părerea de rău și aceasta să se transforme în nădejde a vieții, dar la Sfântul Siluan această stare se realiza în mod desăvârșit, deplin. Părintele Sofronie mi-a oferit anumite chei de înțelegere a acestei stări, îmi spunea că mintea Starețului Siluan mergea în iad, iar trupul îi era înconjurat de flăcările iadului. Simțea harul dumnezeisc în suflet și în trup atunci când trăia acestea. Iar mesajul lui Hristos ‒ «Nu deznădăjui!» ‒ îl ajuta să trăiască totul în Hristos, curățindu-și astfel sufletul și trupul. Pentru că știm din tradiția părinților că mai întâi nevoitorul trăiește harul dumnezeiesc ca pe un foc și, cât timp rămân fideli acestei stări în Hristos, acest foc se transformă în lumina necreată. De altfel, acesta este Raiul și iadul – harul lui Dumnezeu, pe care unii îl simt ca iad, iar alții ‒ ca pe Raiul lui Dumnezeu. Din tronul lui Dumnezeu vine și harul care luminează pe toți sfinții, și râul cel de foc. (...) Părintele Sofronie Saharov a fost marea revelație a vieții mele. L-am trăit foarte intens în timpul Liturghiei. M-am simțit în preajma părintelui ca și cum aș fi participat la Cina cea de Taină și la rugăciunea din Ghetsimani, m-am bucurat de discuțiile teologice pe care le-am avut cu el; era un călăuzitor cu experiență în ceea ce privește rugăciunea inimii și am simțit binecuvântarea sa în timpul spovedaniilor pe care le-am făcut la el. Era un părinte mistagogic iubitor și cu discernământ și era de asemenea înaintevăzător, avea darul înaintevederii. Mi-a spus de multe ori lucruri care s-au dovedit apoi a fi adevărate. M-am bucurat de plimbările pe care le-am avut împreună. Nu îl întrebam aproape nimic, mergeam doar ca să-l ascult ca un simplu ucenic; m-am bucurat însă de personalitatea Părintelui și în alte clipe, cum ar fi la trapeză. Era concentrat în timpul mesei, un spirit aristocrat, și se vedea că se afla în rugăciune, cu o interiorizare de sine. Era un om insuflat de Dumnezeu și sfânt chiar și în aceste mici detalii ale vieții. M-am bucurat de Părintele Sofronie și de modul în care picta. Odată, m-a chemat să-mi descrie modalitatea în care el alesese să picteze. Și i-am spus că a ales culori dulci și mi-a răspuns «Nu cu culori dulci, ci cu culori line. De ce nu dulce? Nu e bine, culorile dulci nu sunt bune». Ceea ce însă am înțeles și ceea ce mi-a făcut o foarte mare impresie este faptul că fețele celor pe care-i reprezintă în scena Cinei celei de Taină aveau mintea lor in inimă, și nu în partea cerebrală. Numai cine poate participa la Sfânta Liturghie poate vedea acest lucru. M-a învrednicit Dumnezeu să citesc scrierile multor părinți ai Bisericii, pe Sfântul Grigorie Palama, sfinții capadocienii și mulți alții, dar toate acestea le-am regăsit în mod tainic și viu în personalitatea Părintelui Sofronie Saharov”, a spus ierarhul grec în cadrul conferinței.

„Esența rugăciunii este «Doamne!»; mai mult nici nu e nevoie să zicem”

După o scurtă pauză, a urmat cea de-a doua conferință, „Părintele Sofronie Saharov, starețul meu”, susținută de părintele ieromonah Rafail Noica, unul dintre cei mai mari duhovnici români, fiul filosofului Constantin Noica.

„De ce nu mai sunt duhovnici buni? Răspunsul ni-l dă Sfântul Siluan: «Fiindcă nu mai sunt asultători buni». În limba rusă, cuvântul ascultător este sinonim și pentru ucenic, novice. Ucenicul bun, ascultătorul bun, este omul care are mintea îndreptată către Dumnezeu și care caută de la Dumnezeu răspuns, nu de la om, dar care se duce la om fiindcă nu putem nu poate nici măcar să fie precum Cain, care, deși păcătuise, avea legătură cu Dumnezeu. Dar când mergi la om, la duhovnic, trebuie să ai atenția către Dumnezeu, cu Care trebuia să fii dialogat până atunci. Trebuie să te rogi ca omul, duhovnicul tău, să-ți dea cuvânt; trebuie să fii atent lăuntric și, cum zicea Părintele Sofronie să prinzi, să înhați aș zice eu, primul cuvânt. Gândind la Dumnezeu, pune-i o întrebare duhovnicului; primul cuvânt pe care ți-l spune înhață-l, și, fie că-l înțelegi sau nu, nu-l discuta, ci ia-l și ține-l la fel cum a făcut Maica Domnului, care, chiar dacă nu înțelegea cuvintelei Pruncului Iisus, le păzea în inima ei. Dacă știi să înhați cuvântul prin rugăciune, este al tău și tu îl vei înțelege, nu duhovnicul tău. Este o taină acest lucru, nu o disciplină; disciplina vine și ea, dar taina este cea care trebuie să lucreze. Îndrăznesc să vă spun: Învațați să primiți de la duhovnici, de la mai-marii voștri, preoți și episcopi, primul cuvânt, dar, înainte de asta, trebuie să pregătești terenul pe care poate veni acest cuvânt – tu însuți. Dacă tu crezi în Dumnezeu, așa cum rostim în Crez, și dacă tu te rogi și ceri lui Dumnezeu acestea, indiferent de starea duhovnicului tău, acela va fi pentru tine un proroc. Trebuie însă să fii atent, căci Dumnezeu ți-a dat cuvântul prin duhovnic; ești dar dator să-l cinstești pe duhovnic, dar să nu-l idolatrizezi pe acesta. Duhovnicul e ca un telefon; nu cu telefonul vorbești într-o convorbire, ci cu o persoană. Așa și noi: cu Dumnezeu trebuie să vorbim, prin duhovnic. Cinstim pe duhovnic, dar dacă-l idolatrizăm, ajungem să-l necinstim. Ucenicul bun este omul care are mintea îndreptată către Dumnezeu şi care caută răspuns de la Dumnezeu, nu de la om, dar care se duce la om ca să primească răspunsul lui Dumnezeu. Dar când mergi la om, trebuie să mergi având atenţia îndreptată la Dumnezeu, să te rogi ca duhovnicul tău să-ţi dea cuvânt, să fii atent lăuntric, să prinzi, să înhaţi primul cuvânt, prima mişcare a inimii - acela e cuvântul pentru tine!”, a spus părintele Rafail Noica în prima parte a cuvântului rostit.

Cunoscutul duhovnic a făcut referiri și la ce înseamnă rugăciunea adevărată: „Rugăciunea, în mod esențial, este chemarea numelui lui Dumnezeu. Ca noi să putem rămâne cu mintea noastră în rugăciune, Biserica ne pune la dispoziție diferite forme de rugăciune în care ne putem exprima toate of-urile noastre, toate nevoile noastre. Până și Liturghia exprimă mare parte e vieții noastre, darămite Molitfelnicul preoțeasc, în care se găsesc binecuvântări și rugăciuni la tot felul de trebuințe. Esența rugăciunii însă este «Doamne!»; mai mult nici nu e nevoie să zicem”.

Părintele Rafail le-a adresat sfaturi și părinților prezenți în sală. „În primul rând, aș zice: Rugați-vă pentru copilul pe care, la un moment dat, îl veți aduce în lume. Chiar și înainte să vă împreunaț,  rugați-vă. Fiți cu cea mai mare luare aminte, ca în clipa împreunării, să nu se necinstească momentul acela minunat pe care, din păcate, istoria omenirii l-a batjocorit cumplit, din care poate să se zămislească încă un chip al lui Dumnezeu. Nu în zadar a făcut Dumnezeu ca acel act să aibă plăcere, care însă, înțeleasă greșit, ne duce la atâtea păcate. Lucrul acesta în sine este fără păcat. Dovada: bărbații căsătoriți pot deveni preoți. S-a luptat tot timpul Biserica Ortodoxă să nu se prihănească nunta, căsătoria. Și în timpul sarcinii, și mama și tatăl trebuie să fie foarte răspunzători; bineînțeles, mai direct mama, dar și tatăl. Informație de la un doctor - în prunc se înregistrează absolut tot: ce trăiesc părinții mai ales în clipa zămislirii, dar și de-a lungul perioadei de sarcină. Cred că dacă veți avea această atitudine, și una a dragostei, nu una a unei discipline rigide, veți putea surprinde intuițiile copiilor voștri, dacă veți lucra și în continuare cu rugăciunea. Ultimul lucru pe care vi-l spun este: Părinților, cel mai important lucru este să câștigați încrederea copiilor voștri!”.

„Părintele Sofronie spunea: Dacă vreți să vă rugați să știți că sunteți ca și o moleculă de apă într-un ocean înghețat, care nu vrea să înghețe odată cu oceanul. În natură acest lucru este cu neputință, în viața duhovnicească este însă cu putință. Fiecare dintre noi suntem nu numai o moleculă într-un ocean, ci și o parte din uriașul arbore adamic al cărui sevă ne hrănește pe toți. Noi suntem hrăniți prin seva care curge prin acest arbore, astăzi sevă otrăvită, seva necredinței, seva urii împotriva lui Dumnezeu, Dacă eu sunt o cracă a acestui pom, cum pot să mă concentrez, când o lume întreagă caută în alte părți? Într-o măsură pot, dar măsura aceasta e măsura în care pot dobândi ceva ajutor de la Dumnezeu, de la harul lui Dumnezeu. Până atunci însă, sunt în zbuciumul acesta nesfârșit, și singurul lucru e să am răbdare, după cum ne învață Părintele Cleopa Ilie. Nu deznădăjduiți! Mergeți înainte, căci în Cartea Vieții lui Dumnezeu sunt înscrise nu numai reușitele noastre, care nu sunt ale noastre până la urmă, ci sunt reușitele lui Dumnezeu în noi (a noastră e numai alegerea), ci sunt înscrise în Cartea Vieții și toate eforturile noastre aparent inutile, când n-am reușit nimic. Așa că «Țineți mintea în iad și nu deznădăjdui». Să avem gândul acesta: Dacă Dumnezeu a binevoit să fiu în lumea aceasta drăcească, înseamnă că mă pot mântui încă. Pe ce mă bazez când spun acest lucru? Hristos a zis în capitolul 3 al Evangheliei de la Marcu, parafrazez: dacă nu se va putea mântui nici un trup, Tatăl va scurta zilele acelea. Dacă zilele acestea nu s-au scurtat și am ajuns și eu și copiii mei pe lumea aceasta, ne putem încă mântui. Dar între timp, răbdare, răbdare, răbdare...”, a fost mesajul de final al părintelui Rafail Noica adresat publicului ieșean.

La finalul celor două conferințe, IPS Părinte Mitropolit Teofan le-a mulțumit tuturor pentru prezență, după care a urmat rugăciunea de încheiere.