IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei s-a aflat duminică dimineaţă în oraşul Hârlău, unde, în sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit slujba Sfintei Liturghii la Biserica "Sfântul Ierarh Nicolae", fiind prima slujire arhierească a unui mitropolit în această parohie  după mai bine de 57 de ani. Din soborul slujitor, alături de pr. paroh Mihail Amarghioalei  şi de preoţi din parohiile vecine, a făcut parte şi pr. Nicolae Crăciun, protopopul Protoieriei Hârlău. Slujba arhierească, la care au participat numeroşi credincioşi, a debutat cu citirea rugăciunii de dezlegare de către IPS Teofan, după care a urmat Sfânta Liturghie, răspunsurile la strană fiind date de un grup de teologi.

"Fără rugăciunea din inimă, nu primim de la Dumnezeu cuvânt şi binecuvântare"

După citirea Evangheliei de la Luca, cap. 18, 35-43, în care s-a relatat vindecarea orbului din Ierihon, a urmat cuvântul de învăţătură al Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei. În prima parte a predicii, Înalt Preasfinţia Sa  a evidenţiat că bine-cunoscuta rugăciune a minţii sau a inimii îşi are originea în cuvintele rostite de orbul vindecat de Mântuitorul în Ierihon: "«Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!». Acesta a fost cuvântul şi aceasta a fost rugăciunea rostite de orbul aflat la marginea drumului în Ierihon, pentru că acesta simţea că întunericul îi domină fiinţa şi ştia că singurul care-i poate reda lumina ochilor săi este Domnul Hristos, Mântuitorul lumii. Această rugăciune a orbului a constituit ulterior rugăciunea cea mai des rostită de creştini de-a lungul veacurilor şi care a îmbodobit clipele de zi şi de noapte din viaţa sihaştrilor din pustie, a monahilor din mănăstiri şi a creştinilor din lume, anume cuvintele «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul». Rostită ore întregi, puţin câte puţin, această rugăciune, prinzând rădăcină în inimă, în minte, în suflet şi în cuget, devine o rugăciune neîncetată, aşa cum îşi sfătuia ucenicii Sfântul Apostol Pavel, «rugaţi-vă neîncetat». Să ştiţi, iubiţi credincioşi, că rugăciunea este lucrul de căpetenie, este lucrarea esenţială în viaţa creştinului, fiindcă fără rugăciunea din inimă, nu primim de la Dumnezeu cuvânt şi binecuvântare în lucrarea noastră duhovnicească şi omenească. De aceea, pentru rugăciune, omul se cuvine să facă totul în viaţă, pentru că aceasta este comoară cea din ţarină şi giuvaerul de nestemate, care îmbodobesc viaţa creştinului ori în ce stare socială sau materială s-ar afla ". Spre finalul cuvântului, IPS Teofan a subliniat ce anume trebuie să înţeleagă credinciosul din episodul vindecării orbului din Ierihon: "Se cuvine ca în viaţa sa, omul să-şi arate dorinţa spre a fi cu Dumnezeu în rugăciune, pentru ca prin rugăciune şi prin post, după cum spune Hristos în Evanghelie, puterea întunericului să fie alungată de la noi. Numai cel care se roagă, precum orbul din Ierihon, primeşte de la Dumnezeu capacitatea vederii duhovniceşti şi după cum orbul din Ierihon, deschizându-şi ochii, a văzut prima oară faţa Domnului Hristos, se cuvine ca fiecare om să ceară de la Dumnezeu să vadă cu ochii minţii Lumina care este Hristos."

La finalul Sfintei Liturghii, după împărtăşirea a numeroşi credincioşi cu Sfintele Taine, pr. prototop Nicolae Crăciun a ţinut un cuvânt de mulţumire:"Orăşelul nostru a fost plin de bucurie în această zi, pentru că Înalt Preasfinţitul Mitropolit Teofan a ales să slujească în mijlocul preoţilor şi credincioşilor de aici. Momentul este unul deosebit şi prin faptul că parohul bisericii, pr. Mihail Amarghioalei, împlineşte în acest an 20 de ani de slujire în această parohie. Mulţumim, preoţi şi credincioşi, Înalt Preasfinţitului Teofan, pentru dragostea arătată şi pentru împreuna slujire, şi-l rugăm pe Bunul Dumnezeu să-i dăruiască ani îndelungaţi pentru a ne sfătui şi pentru a ne îndruma pe calea mântuirii ". De asemenea, pr. paroh Mihail Amarghioalei a ţinut să sublinieze că"trăim în această zi o bucurie cu semnificaţie istorică, ca în această biserică să slujească un mitropolit după mai bine de 57 de ani. Ultima dată acest lucru s-a întâmplat în 1955, în vremea păstoririi Înalt Preasfinţitului Sebastian Rusan, cu un an înainte de trecerea sa la cele veşnice".