În mănăstirile noastre de călugări, toată cârtirea fraţilor, tot necazul şi toată supărarea sunt împotriva egumenului şi discuţiile lor preferate sunt numai cele în care îl judecă şi îl osândesc pe egumen şi uneori spun despre el şi ceea ce nu există. Eu cred că acelaşi duh necurat le tulbură şi pe cele ce vieţuiesc în mănăstirile de maici şi le determină să gândească şi să spună despre egumena lor aceleaşi lucruri care se gândesc şi se spun şi la noi despre egumenul nostru. Tu, însă, smerită măicuţă, dacă voieşti să ai zile bune, înfrânează-ţi limba şi buzele tale de la acest rău, ca să nu grăiască cuvinte de vicleşug. Fereşte-te de osândirea egumenei tale, ca de desfrâu, ca să nu se întineze sufletul tău, sau, mai direct, fugi de ea ca de foc. Şi, aşa cum doreşti să se poarte ea cu tine, aşa să te porţi şi tu cu ea şi după o asemenea schimbare vei vedea în sufletul tău lumina lui Hristos. (Cuviosul Antonie)

(Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 458)