Dacă Iulia Ionescu ar fi fugit de acasă cu un băiat, însărcinată și gata să facă un avort fără să ezite, ar fi fost absolut normal. Dacă simte însă o chemare să viețuiască precum îngerii într-o lume ce aduce din ce în ce mai mult cu iadul și dacă alege să își aducă propria viață ca jertfă curată pe care să o așeze la picioarele Domnului, iată că gestul ei dă naștere unui scandal național. (cititi mai departe...)

Imensul tărăboi a fost determinat de reflexele societății postmoderne, iar nu de adolescenta care a fost protagonista unei relativ banale fugi de-acasă. Iar fiindcă această fugă a avut drept destinație o mănăstire ortodoxă, ”scandalul” a fost gonflat mediatic, dobândind conotații anticreștine și antireligioase. A te dedica vieții monahale presupune o relație de iubire cu Dumnezeu, cu Hristos. Iubirea obișnuită nu produce circ național. Dacă Iulia Ionescu în vârstă de doar 15 ani ar fi fugit cu vreun iubit, ar fi rămas însărcinată etc., nu ar fi scandalizat decât familia și câteva vecine bine intenționate. (cititi mai departe...)

Felul în care a ajuns presa română să provoace isterii din nimic este un caz vrednic de tratatul de dezinformare a lui Vladimir Volkoff. Ucraina arde, Belgia implementează eugenia nazistă, iar presa română vorbește de o săptămînă despre o fată dusă la spovedit. (cititi mai departe...)

Când eram mic, am vrut de mai multe ori să fug de acasă, din cauza certurilor urâte între părinți. Când mă supăram, îmi strângeam câteva lucruri într-o bocceluță și le strigam din prag ălor mei: mă duc în lumea mea, să mă mănânce vacile. Cel mai tare mă temeam de vaci, săracele de ele, blândețea lor leneșă mi se părea, nu știu de ce, că ascunde niște ființe fabuloase imprevizibile. (cititi mai departe...)

Modelele propuse de Biserică, pildele moralei creștine sunt infinit mai folositoare pentru formarea unor caractere decât emisiunile de la televizor, în care vezi tot felul de personaje care povestesc cum și-au început viața sexuală la 14 ani și ce mari vedete sunt ele acum, cu silicoanele lor! Ne scandalizăm că o fetiță a luat decizia de a merge la mănăstire, dar nu ne scandalizăm, ci bârfim vedetismul ieftin, promovat la ore de maximă audiență pe ecrane de televiziune. (cititi mai departe...)

Ce e scris de-aici încolo e, de fapt, un autodenunţ. Eu sunt acel copil „îndobitocit” de mic în biserică. La 4 ani înţelegeam mai multe despre moarte decât ştiu acum copiii de 14 ani. La 5 ani ştiam ce e Raiul, ce e Iadul şi consumasem deja imaginile „înfricoşătoare” zugrăvite pe mănăstirile bucovinene. (cititi mai departe...)

S-au întâmplat atât de multe în ultima perioadă, încât e foarte greu unui semnatar de rubrică săptămânală să aleagă doar un subiect spre a-l comenta. Să alegi a vorbi despre grozăvia din Belgia, ţară care este pe punctul de a adopta o lege care să permită eutanasierea copiilor bolnavi? Să-ţi îndrepţi privirile către o Ucraină ortodoxă sfâşiată de lupte de stradă, în care străzile capitalei au devenit practic un teatru de război? Sau să încerci să te apropii de un subiect atât de delicat - şi de nemilos exploatat mediatic - cum e cazul Iuliei Ionescu, adolescenta cu dor de mănăstire? (cititi mai departe...)