George Cipriotul, un strălucit scriitor bizantin, care a devenit Patriarh al Constantinopolului între 1283 şi 1289 cu numele de Grigorie al II-lea, este puţin cunoscut în Franţa. Câteva mici articole au fost consacrate, însă niciun studiu de anvergură nu a fost încă tradus sau scris în limba franceză.  

 Numele său revine des în articolele despre chestiunea Filioque, mai ales în dezbaterile ecumenice de fond care doresc să găsească un acord între ortodocşi şi catolici, care rămân până astăzi divizaţi în acest subiect. Gândirea sa oferă perspective noi pentru că refuzând ferm filioquismul latin, după care Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul, el explică ideea anumitor Părinţi greci după care Duhul Sfânt purcede din Tatăl, prin Fiul, într-un sens acceptabil pentru Biserica Ortodoxă: acela al unei manifestări a Duhului nu numai temporale (în planul iconomic), ci eterne (planul teologic).

Aceasta idee se găseşte deja în teologia predecesorului său Nichifor Vlemide, însă poartă unele ambiguităţi şi compromisuri, care l-au clasat pe acesta în curentul latinofron (trad. care gândeşte într-o manieră latină) şi care după câteva tentative de reabilitare, l-au descalificat definitive în ochii tradiţiei ortodoxe.

Acest volum, rodul unei munci care a mobilizat specialişti din diverse orizonturi, vine să umple o lacună certă.

El oferă:

1.       o sinteză precisă şi aprofundată asupra vieţii, operei şi gândirii teologice a patriarhului Grigorie, prima listă completă a tuturor operelor sale, o bibiliografie exhaustivă asupra studiilor consecrate lui (contribuţia lui jean Claude Larchet, care lucrează de vreo 15 ani la acest autor şi a organizat ediţia acestui volum)

2.       o traducere a operelor sale teologice, realizată pentru patru dintre ele, de către Francoise Vinel (doctor în studii greceşti, profesor de patrologie la Facultatea de Teologie Catolică de la Strascbourg) şi la o operă realizată de jean claude Larchet

3.       Identificarea de către Înaltpreasfinţitul Hristostom N. Sabbatos (Mitropolit de Messinia şi profesor la Facultatea de Teologie din Atena) unul dintre cei mai buni specialişti ai lui Grigorie Cipriotul, a unei opera teologice importante scrise de către Grigorie puţin înainte de ascensiunea sa în patriarhat, care era greşit identificată, şi care are trei părţi inedited: Discursul antirrhetic împotriva opiniilor blaspheme ale lui Bekkos,

4.       Identificarea acestei opere, pe baza lucrării Mitropolitului Hrisostom N. Sabbatos, de către Ieromonahul teofil Kislas, doctor în teologie al Universităţii din Strasbourg şi fost asistent al Profesorului Panayotios Christou de la Universitatea din Tesalonic, şi traducerea sa în conformitate cu traducerea lui Francoise Vinel.

Acestă ultimă operă, care este cea mai dezvoltată a lui Grigorie Cipriotul, nu numai că relevează noi aspect ale gândirii sale teologice, ci contribuie la luminarea unor texte dificile ale Părinţilor Bisericii pe o temă dedicată în mod special teologiei trinitare.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: www.orthodoxie.com