Prin rugăciunea Bisericii Iisus spune poporului iudeu şi indirect întregii lumi: Poporul Meu, lumea Mea, ce v-am făcut Eu vouă? Cu ce v-am supărat pe voi? Pe orbii voştri i-am luminat, pe leproşi i-am curăţit, pe cei bolnavi i-am vindecat. Ce rău v-am făcut? Şi voi cu ce Mi-aţi răsplătit Mie? În loc de mană, fiere; în loc de apă, oţet, în loc de iubire, răstignire. Acum voi chema neamurile. Să vină neamurile să aducă slavă lui Dumnezeu. De aceea, în ultima parte am cântat: „Neaamurile toate laudă îngropării Ţi-aduc, Hristoase al meu”. Dar trebuie şi neamurile să înţeleagă cine este Iisus Hristos şi ce a adus El în lume.

Aş dori la mormântul Domnului să accentuăm importanţa Crucii şi importanţa cuvintelor foarte adânci pe care Mântuitorul le-a rostit pe Cruce.

Iisus împlineşte, prin Cruce, Cina cea de Taină. Crucea şi Cina de taină sunt două aspecte ale Jertfei adusă de Iisus Hristos – odată pentru totdeauna – Tatălui, pentru toţi oamenii şi pentru întreaga zidire. Fără Cruce, Cina cea de Taină ar fi apărut ca un simbol. Fără Cina cea de Taină Jertfa de pe Cruce putea apare ca fiind constrânsă de împrejurări şi Crucea doar ca un instrument de tortură.

Înălţat pe Cruce, între cer şi pământ, Iisus rosteşte ultimele Sale cuvinte, şapte propoziţii scurte, pe care le numim şi „şapte cuvinte”, de o adâncă semnificaţie şi având o putere dumnezeiasccă. Ele reprezintă o Liturghie a Crucii. Prin ele Iisus extinde şi împlineşte Liturghia săvârşită la Cina de Taină...

Condiţiile de Cruce erau cu totul diferite faţă de  cele de la Cina de Taină. La Cină Iisus a săvârşit Liturghia împreună cu prietenii Săi, pe Cruce o aduce în primul rând, cu cei care-L răstignesc. La Cină Iisus îşi aduce jertfa în pâine şi vin, pe Cruce acceptă să fie jertfit. Pe Cruce El este singur, purtând în Sine întreaga omenire; se află pironit pe lemn între Dumnezeu Tatăl şi oameni; este Mielul de jertfă ce se lasă înjunghiat pentru mântuirea lumii.

(Preot Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, pp. 222-223)