Sfânta Liturghie este o taină și o jertfă. Este Taină pentru că se petrece o minune, transformându-se pâinea și vinul în adevăratul Trup și Sânge al Mântuitorului. Și este jertfă, pentru că se reactualizează, în mod real, jertfa de pe Cruce.

Sfântul Apostol Pavel, descriind instituirea Sfintei Cuminecături, completează cu un cuvânt important: „În noaptea în care a fost vândut” (I Corinteni 11, 23). E foarte important momentul întemeierii acestei Sfinte Taine. Adică, în noaptea când Iuda L-a vândut; Sinedriul îi hotăra felul morții spre a fi cât mai chinuitoare și rușinoasă; când tâmplarii gândeau cum vor face crucea, fierarii – piroanele, iar alții proiectau cununa de spini și biciul cu bucăți de plumb. Deci, când plini de ură asupra Lui, toți căutau să-L piardă, Mântuitorul, din dragoste nemărginită, a aflat o cale tainică de a putea rămâne cu omenirea, până la sfârșitul veacurilor.

Această minune se înfăptuiește ori de câte ori preotul săvârșește Sfânta Liturghie – Sfânta liturghie fiind evenimentul central în viața Bisericii, axa în jurul căreia se rotește întregul cult creștin.

Ce lucru minunat, Dumnezeu rânduiește rodirea țarinilor noastre și omul credincios, din roadele muncii sale, aduce daruri la Sfântul Altar – prescură și vin – oferindu-le jertfă lui Dumnezeu. La Sfânta Liturghie, aceste daruri se sfințesc, transformându-se în Trupul și Sângele Domnului și din nou, ele sunt oferite credincioșilor. Nu este vorba de o carne moartă, ci în mod real de Trupul și Sângele Domnului, care sunt unite cu Duhul Sfânt cel dătător de viață.

(Arhimandritul Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, 1996, pp. 70-71)