Într-o zi a intrat în Capela „Sfântul Ioan Rusul” de la maternitatea Polizu o femeie cu privirea pierdută, tristă; se vedea că plânsese mult. S-a rugat la toate icoanele, şi în special la Icoana Maicii Domnului şi a Sfântului Ioan Rusul.

Medicii o îndeamnă să facă o operaţie, dar îi era teamă deoarece cunoaştea pericolele, riscurile. De aceea, a venit să se roage să fie ajutată să ia o hotărâre, iar dacă Puterea Sfântă o va îndemna să se opereze, îl roagă pe Sfântul Ioan Rusul să facă o minune să se vindece, să trăiască, pentru că are copii de crescut.

Avea frământări sufleteşti justificate ca înainte de un eveniment greu, o operaţie de cancer. Rugăciunile ei n-au rămas fără urmări. A prins curaj, a simţit că nu este singură, că Dumnezeu şi Maica Domnului o vor ajuta. A spus „da”. Operaţia s-a efectuat cu rezultate deosebite. Femeia s-a însănătoşit şi a revenit la viaţa-i normală, la serviciu şi în familie. Dar n-a uitat că a primit ajutor şi forţă în urma rugăciunilor sale adresate cu multă credinţă şi speranţă.

În ziua de Sfânta Cuvioasă Parascheva (14 octombrie), a venit la Capelă să mulţumească Sfântului Ioan Rusul pentru minunea înfăptuită de a o salva din „braţele" disperării, a obsesiei care o cuprinsese, a deznădejdii. Astfel, dintr-o femeie bolnavă, distrusă, a redevenit aceea care fusese înainte de diagnostic: o femeie sănătoasă, o mamă şi o soţie devotată, în plus cu dorinţa fierbinte de a merge mai des la biserică, unde să se roage.

MULŢUMIM, SFINTE IOAN RUSUL!
Octombrie 2004

(Protoprezbiter Ioan Vernezov, Preot Gheorghe Nicolae, Noile minuni ale Sfântului Ioan Rusul, Editura Andreas, p. 83-84)