Cei ce nu cred în duhurile rele (diavoli) nu pot crede nici în existenţa îngerilor buni; cel ce nu crede în Sfânta Scriptură, se îndoieşte chiar şi de existenţa lui Dumnezeu; unul ca acesta nu crede nici în sufletul său nemuritor şi răspunzător de greşelile sale. Unde crede el că va sta omul credincios şi cel necredincios după moarte?

Toţi cei ce vor să creadă în Iisus Hristos trebuie să-şi învingă raţiunea - gândirea acestei lumi - şi să-şi supună conştiinţa lor ascultării de credinţă.

Realitatea nu e numai ceea ce vedem sau ceea ce pot percepe simţurile noastre ci, şi tot ce este mărturisit de dreapta credinţă, Biserica Ortodoxă. Pentru creştinii ce au o credinţă neştirbită, însăşi lumea nevăzută devine accesibilă câteodată.

Dumnezeiasca descoperire ne învaţă că, în ordinea creaţiei dumnezeieşti, înaintea tuturor au fost creaţi îngerii. Numărul lor este de necuprins cu mintea şi reşedinţa lor este în al treilea cer (Teologia lui Antonie).

Lucrarea îngerilor constă în a cânta necontenit laude lui Dumnezeu, a contempla faţa Lui şi a-I sluji prin împlinirea voinţei Sale. îngerii sunt fiinţe nemateriale, personale, mărginite, înzestrate cu duh, cu voinţă şi cu putere.

Lumea duhurilor (îngeri şi diavoli) lucrează asupra sufletului şi a trupului omului fie spiritual (prin gândire) fie în chip simţit (prin simţuri). Activitatea omului poartă, parţial, pecetea celor de dincolo. Adânca stricăciune a omului - Că nu fac ce voiesc eu, ci ceea ce urăsc, aceea lucrez, zice Apostolul Pavel (Romani 7, 15) - este inerţia sufletului şi a trupului; excesiva îngreunare a simţurilor ne face neputincioşi în a intra în comunicare simţită cu lumea îngerească, afară de unele cazuri îngăduite de voia lui Dumnezeu. (...)

Cu toate acestea, cu cât omul se apropie de desăvâşirea duhovnicească în viaţa de acum, cu atât vede mai lămurit legătura cu lumea nevăzută. Prin urmare, comunicarea omului cu lumea duhurilor este cu putinţă chiar în viaţa de acum.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința Strămoșească, Petru Vodă - Neamț, 2010, pp. 75-77)