Astfel, Arhimadritul Macarie, care face parte din Fraternitatea Sfântului Mormânt şi până acum a fost reprezentant patriarhal în Qatar, a fost numit "Arhiepiscop de Qatar".
Acest lucru a antrenat imediat reacţia de protest a Patriarhiei Antiohiei şi a întregului Orient, care a precizat că regiunea Qatar face parte din jurisdicţia sa şi din teritoriul său canonic.
Jurisdicţia canonică în Biserica Ortodoxă este una teritorială, însă în contextul actual de dizolvare lentă a graniţelor, în care diaspora devine uneori mai puternică decât ţara mamă, jurisdicţia unei Biserici naţionale trebuie să asigure existenţa şi asistenţa religioasă a conaţionalilor pripăşiţi pe alte plaiuri.
În acelaşi timp, ideal ar fi ca fiecare ţară să îşi aibă Biserica sa naţională, în care toţi ortodocşii indiferent de etnie, să slăvească pe Dumnezeu cel în Treime închinat. Până atunci, în contextul fluidităţii forţei de muncă, într-o Europă cu trei viteze, care este în convalescenţă după erorile şi ororile războiului care a rupt teritorii naţionale şi le-a alipit învingătorilor, Biserica ortodoxă a unui neam trebuie să aibă grijă de oamenii ei, hăituiţi într-o societate confuză, căutând un viitor material mai bun, dar fiind în pericol să-şi piardă credinţa în Dumnezeu, tezaurul de tradiţii milenare ale neamului şi limba sfântă a mamei.
Existenţa episcopiilor pentru românii din diaspora este o necesitate absolută pentru credinţa şi mântuirea acestora, şi arată faptul că Biserica este preocupată de viaţa şi de veşnicia lor, o doare pierderea sufletelor şi este conştientă de vocaţia şi responsabilitatea sa în perspectiva istoriei şi a Împărăţiei lui Dumnezeu.