În Duminica a XVII-a după Rusalii, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită în biserica-monument istoric de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, alături de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte pr. Minu Mititelu, protoiereu al Protopopiatului Suceava II, și protos. Teofan Preda, starețul Mănăstirii Ilișești.

După citirea textului Sfintei Scripturi, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură despre unele virtuți de care femeia canaaneancă a dat dovadă: statornicia împletită cu nădejdea, smerenia și răbdarea. Ierarhul i-a îndemnat pe cei prezenți să se împodobească cu acestea pentru întărirea credinței, în ciuda tuturor greutăților, mai ales în societatea actuală:

„Să învățăm de la această femeie ce înseamnă și cum este să fii consecvent, să nu te dai bătut, să stăruiești, să nu te pierzi cu una cu două. (…) În viața duhovnicească, în lupta cu păcatul, în dobândirea unei virtuți și în înaintarea noastră pe calea aceasta care duce spre Dumnezeu spre desăvârșire, cum a spus Sfântul Apostol Pavel în Apostolul care s-a citit din Epistola a doua către Corinteni, avem nevoie de stăruință, de consecvență, de pași care pot părea mărunți, dar care sunt de neasemănată trebuință a fi unul după altul, nu în salturi. Nu de aici și de abia apoi, mai încolo mult, mă îngrijesc de cele ale sufletului, ci zi de zi, ceas de ceas, dacă s-ar putea. Numai astfel putem dobândi o statură duhovnicească bună, așezată, frumoasă și de binecuvântat de către Dumnezeu. (...) Învățăm tot de la femeia aceasta că este atât de important să ai, cum se zice și în limbajul acesta al dezvoltării personale, să ai un țel, să ai un scop, să ai un mobil, să știi pentru ce trăiești, să știi ce vrei de la tine, ce urmărești până la urmă, care e scopul tău. (…) Indiferent ce s-ar întâmpla în jurul nostru, avem un Dumnezeu care ne așteaptă, avem un Dumnezeu care ne binecuvântează, avem un Dumnezeu care merge pe lângă noi cu pașii noștri mărunți doar să nu ne poticnim pe cale. Și dacă ne-am poticnit, imediat să ne ridicăm și cu ochii la El, cu nădejde la El, cultivăm răbdarea, credința în El și gândul smerit.”

La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru ctitorii sfântului locaș, trecuți la Domnul.

A urmat oferirea unor distincții de vredncie, părintele stareț primind din partea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic cel mai important ordin eparhial, Crucea Bucovinei, pentru „remarcabila activitate dedicată Bisericii și Comunității”.

***

Cea dintâi menționare a bisericii satului Ilișești, la 11 iulie 1428, a fost în documente ale Țării Moldovei condusă la acea vreme de Alexandru cel Bun. Zidirea actualului locaș de cult a început în 1709 și a fost finalizată în anul 1714, primind veșmântul sfințirii la data de 20 iunie 1714, potrivit pisaniei.

După ocuparea Bucovinei, așezământul monahal a fost desființat în 1783 de către Imperiul Habsburgic, locașul de cult devenind biserică parohială, inclusă mai târziu, la 23 iunie 1955, în Lista monumentelor istorice.

Între 2018–2020 locașul de cult a beneficiat de un amplu proces de restaurare și consolidare.

La 1 mai 2021, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ilișești și-a recăpătat menirea cea dintâi, firul vieții monahale fiind reînnodat aici la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, prin hotărârea Permanenței Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, fiind numit stareț protos. Teofan Preda.