Hramul bisericii celei noi a Mănăstirii Sihăstria, locaş ce o are ca ocrotitoare pe Sfânta Teodora de la Sihla, s-a bucurat de prezenţa a patru ierarhi ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române: IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, PS Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud și PS Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Soborul de slujitori ce s-a alăturat ierarhilor a fost unul impresionant, iar răspunsurile la strană au fost date de corul mănăstirii, Grupul psaltic „Sihăstria Carpaţilor”. Credincioşii, veniţi din toate colţurile ţării să o cinstească pe Sfânta ce s-a nevoit în Munţii Neamţului, s-au rugat la mormintele celor trei mari duhovnici ai Sihăstriei, Cleopa Ilie, Paisie Olaru şi Ioanichie Bălan.

Cuvântul de învățătură după Sfânta Evanghelie a fost rostit de Mitropolitul Moldovenei și Bucovinei. Ierarhul a vorbit despre viața duhovnicească a Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla și a Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, sfinți pomeniți, deloc întâmplător, în preajma marii sărbători a Schimbării la față a Mântuitorului Hristos:

Noi prăznuim în această zi prelungirea sărbătorii Schimbării la Față. Vineri l-am cinstit pe Sfântul Ioan, românul de la Neamț și din Hozeva, astăzi o cinstim pe Sfânta Teodora de la Sihla. De fapt, este o singură sărbătoare, cea a Schimbării la Față a Domnului Hristos, trăită în adâncime și în cuprindere înaltă și desăvârșit de Sfântul Ioan și de Sfânta Teodora. Mărturisește Sfântul Maxim că Dumnezeu dorește ca taina Întrupării, taina Schimbării la Față și taina Învierii Domnului Hristos să se împlinească în viața fiecărui creștin. Sfântul Ioan și Sfânta Teodora au căutat să urce pe Tabor și au găsit Taborul - în Hozeva și la Sihla - și ambii au nădăjduit să fie îmbrăcați cu slava Domnului, lumina Taborului celui dumnezeiesc. Amândoi au fost iubitori de singurătate, de liniște, dorind să se roage asemenea Domnului Hristos, care adesea se retrăgea singur în pustie ca să se roage. Sfântul Ioan și Sfânta Teodora au părăsit lumea pentru a o sluji, mai cu desăvârșire, prin viața lor de rugăciune. Ce este viața de rugăciune a unui om, bărbat sau femeie, retras în sihăstrie? Este o viață prin care durerea lumii, lacrima lumii, încercările lumii sunt luate, prin rugăciune, și duse în fața tronului Preasfintei Treimi.

După Sfânta Liturghie a fost oficiat un trisaghion în cimitirul Mănăstirii Sihăstria, la mormintele marilor duhovnici ai acestui așezământ monahal: ieroschimonahul Paisie Olaru și arhimandritii Cleopa Ilie și Ioanichie Bălan. De asemenea, a fost pomenit și arhimandritul Victorin Oanele, fost stareț al mănăstirii. La final, PS Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a subliniat moștenirea spirituală pe care ne-au lăsat-o duhovnicii de la Sihăstria:

Când în țara noastră se stricau cele ale rânduielii noastre și se dărâmau biserici, părintele Paisie zidea aici biserici în suflet. Când oamenii se temeau să vorbească despre Dumnezeu, aici părintele Cleopa, cu glas de tunet, Îl mărturisea pe Dumnezeu și când oamenii nu aveau ce mânca pentru că totul era raționalizat, găseau aici, la Sihăstria, cuvânt și hrană pentru suflet. Și după trecerea acestor părinți la Domnul, dumneavoastră găsiți aici același ajutor și întărire, pentru că nu veniți aici să găsiți un Paisie mort și un Cleopa mort, ci veniți fiindcă îi simțiți vii. Nu doar sub epitrahil părintele Paisie binecuvânta și masa, și casa, și familia fiecăruia, ci și acum, când puneți capul pe crucea lui de la mormânt, primiți binecuvântare. Și nu ne dorea raiul părintele Cleopa numai de acolo, de la chilia lui, ci și aici - mai ales aici, la cimitir -  ne învață că moartea nu are ultimul cuvânt și ne făgăduiește raiul. Îndrăznesc a crede că, și după 2025, când se dorește ca osemintele lor sfinte să se mute în biserică, nu veți conteni a veni aici, în cimitir, pentru că acești părinți, cu trupurilor lor sfinte, au sfințit acest pământ, iar noi vom veni în continuare să ne împărtășim de binecuvântarea și ajutorul lor.

Duminică după amiază a avut loc procesiunea de la Mănăstirea Sihla la peștera Sfintei Teodora, unde a fost citit acatistul Cuvioasei.

Fotografii de la procesiune, aici: https://doxologia.ro/foto-procesiune-la-pestera-sfintei-teodora-de-la-sihla

Dimineața, Sfânta Liturghie a fost săvârșită la Mănăstirea Sihla de IPS Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Fotografii, aici: https://doxologia.ro/foto-praznuirea-sfintei-cuvioase-teodora-la-manastirea-sihla-2022

Sfânta care a sihăstrit 30 de ani într-o peșteră

Sfânta Cuvioasă Teodora a trăit în secolul al XVII-lea și a sihăstrit singură într-o peșteră din Munții Sihlei. După cum afirmă arhimandritul Ioanichie Bălan în „Patericul românesc”, în această chilie pustnicească „s-a nevoit Sfânta Teodora aproape 30 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi biruind prin răbdare, rugăciune şi smerenie toate cursele vrăjmaşului. Căci, fiind întărită cu putere de sus, n-a mai coborât din munte, nici ajutor omenesc de la nimeni n-a mai primit. Numai singur fericitul Pavel, duhovnicul ei, urca uneori la chilia ei cu Preacuratele Taine şi cele de nevoie vieţii pământeşti. În această îngerească nevoinţă atât de mult a sporit cuvioasa, încât făcea priveghere de toată noaptea cu mâinile înălţate la cer, până se revărsau zorile şi se lumina la faţă cu lumină de sus, apoi se odihnea două ore şi iar începea. Hrană primea numai după două zile, puţini pesmeţi cu ierburi de pădure, ferigă şi măcriş, numit «Măcrişul Sfintei Teodora». Iar apă aduna din ploi, într-o scobitură deasupra unei stânci, numită până azi «Fântâna Sfintei Teodora». Şi, adevărată minune, că apa din stâncă nu seca niciodată.

Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moşia lui din satul Miclăuşeni - Iaşi, le-a adus în această biserică şi multă lume venea aici să se închine, primind ajutorul Cuvioasei. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea sfintele moaşte în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti. Aşa s-au înstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei şi se păstrează în catacombele de la Pecerska, aşezate în raclă de mult preţ, pe care sunt scrise aceste cuvinte: „Sfânta Teodora din Carpaţi” (română) şi „Sveti Teodora Carpatina” (slavonă). Credincioşii din Moldova au cinstit-o ca sfântă îndată după adormirea ei şi merg în pelerinaj la peştera şi chilia ei de la Schitul Sihla. La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire la 7 august.