Începând din luna martie 2010, Mănăstirea Suceviţa a desfăşurat, pe parcursul a 24 de luni, proiectul „Restaurarea şi conservarea patrimoniului cultural şi modernizarea infrastructurii conexe la Mănăstirea Suceviţa“. Principalul scop al proiectului constă în creşterea importanţei turismului şi culturii ca factori care stimulează creşterea economică în regiunea Nord-Est, respectând principiile dezvoltării durabile şi de protecţie a mediului prin conservarea moştenirii culturale la Mănăstirea Suceviţa. Lucrările executate au urmărit: reorganizarea muzeului, organizarea unei expoziţii permanente de icoane, restaurarea şi conservarea iconostasului din pronaosul Bisericii „Învierea Domnului“, modernizarea sistemului informatic, refacerea căilor exterioare de acces şi a aleilor interioare şi montarea unei centrale termice pe biomasă. Mănăstirea Suceviţa deţine o colecţie de obiecte de o inestimabilă valoare artistică şi culturală, expuse în actualul muzeu, situat pe latura de est a incintei. Dintre exponate se remarcă broderiile datând din secolele XV-XVI, din vremea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi a lui Ieremia Movilă, lucrate cu fir de aur, argint şi mătase. Printre cele mai de preţ odoare se evidenţiază epitaful cu perle, acoperămintele de mormânt ale voievozilor Ieremia şi Simion Movilă, tetraevangheliarele miniate şi ferecate în argint aurit şi chivotul donat de mitropolitul Gheorghe Movilă. Prin reorganizarea muzeului s-a urmărit personalizarea colecţiei muzeale, expunându-se lucrări cu precădere din epoca Movileştilor (ctitorii Suceviţei), punctându-se importanţa ctitorilor în contextul cultural-artistic al epocii şi rolul lor în promovarea artei. Totodată, etalarea pieselor s-a făcut într-un mobilier nou ce îndeplineşte cerinţele de conservare şi securitate a patrimoniului.

Mănăstirea Suceviţa, operă de cultură universală

Organizarea unei expuneri permanente de icoane îşi doreşte să demonstreze, prin lucrările prezentate, evoluţia acestui gen artistic în nordul Moldovei, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. Expunerea pieselor se va face în vitrine special concepute, în funcţie de natura pieselor cu respectarea riguroasă a normelor de conservare şi securitate impuse.

Odată cu modernizarea expunerii muzeale şi intrarea în circuitul turistic a expoziţiei de icoane, au fost necesare ample lucrări de reparaţii, refacerea instalaţiilor aferente şi de realizare a unui climat adecvat. Astfel s-a înlocuit o parte din instalaţia electrică, s-a montat un sistem de protecţie împotriva incendiului, un nou sistem antiefracţie şi de televiziune cu circuit închis pentru supraveghere. Implementarea proiectului a implicat participarea mai multor instituţii. Alături de beneficiar s-a aflat antreprenorul SC Loial Impex SRL, consultanţa SC Regional Consulting SRL şi proiectantul general, arh. Gheorghe Bratiloveanu. Toate aceste lucrări s-au desfăşurat fără să stânjenească ritmul activităţilor monahale şi nici programul de vizitare al turiştilor, demonstrând că printr-o bună colaborare se poate îmbina rugăciunea cu munca. Mai bine de patru secole, această măreaţă mănăstire străjuieşte la poalele munţilor ca o mărturie a credinţei noastre strămoşeşti şi a puterii de creaţie a poporului român. Datorită valorii sale şi îndeosebi a rolului educativ religios-cultural, faima Mănăstirii Suceviţa a trecut de mult hotarele ţării, înscriindu-se în rândul operelor de cultură universală.

Prima ctitorie a Movileştilor

Situată la o distanţă de 18 kilometri de municipiul Rădăuţi, Mănăstirea Suceviţa a fost zidită la sfârşitul secolului al XVI-lea din cheltuiala întregii familii Movilă, familie ce a dat Moldovei doi domni şi un mitropolit. Prima ctitorie a Movileştilor, care a precedat actualul complex monastic, a fost o biserică mai modestă, datând din jurul anului 1578.

Între anii 1582-1586, când fraţii Movilă ajung sfetnici de încredere ai voievodului Petru Şchiopul, încep să înalţe un ansamblu monahal de mari proporţii, pe măsura pretenţiilor şi posibilităţilor unor boieri foarte bogaţi şi conştienţi în acelaşi timp de descendenţa lor princiară. Biserica acestui ansamblu monahal, cu hramul „Învierea Domnului“, apare în hrisoave din 1586. Ieremia Movilă, domn al Moldovei din 1595 până la moartea sa, în 1606, este considerat principalul ctitor al incintei de piatră a mănăstirii, al chiliilor călugăreşti, al casei domneşti, precum şi iniţiatorul pictării interioare şi exterioare a bisericii. După urcarea sa pe tronul Moldovei în 1595, el se va preocupa atât de împodobirea bisericii cu picturi, cât şi cu înzestrarea mănăstirii cu broderii, argintărie, manuscrise ce pot fi admirate şi astăzi în muzeul mănăstirii. Intrând în incinta largă a Mănăstirii Suceviţa, ochii se opresc în primul rând asupra siluetei impunătoare şi elegante a bisericii care se înalţă în centru, cu frescele exterioare vechi de peste patru veacuri ce dau impresia unei prospeţimi aproape actuale. Arhitectura bisericii Mănăstirii Suceviţa constituie o recapitulare a celor mai importante principii de construcţie ecleziastică din Moldova veacurilor al XV-lea şi al XVI-lea, cristalizată în timpul binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Pictura Suceviţei este tradiţională şi novatoare, fiind realizată în frescă de doi pictori moldoveni, Ioan Zugravul şi fratele său, Sofronie. O particularitate a picturii de la Suceviţa o reprezintă verdele, dominanta sa cromatică, culoare atribuită Duhului Sfânt, simbolizând înnoirea duhovnicească, care se evidenţiază printr-o multitudine cromatică, armonizându-se cu verdele pădurilor şi al păşunilor care înconjoară mănăstirea.