lumânare

Ce se întâmplă cu noi în clipa morții?

În moarte este o măreţie, o întâlnire sfântă între Dumnezeu şi sufletul viu, care nu-şi poate găsi împlinirea decât în Dumnezeu. Când stăm cu lumânările aprinse la slujbă, proclamăm cu adevărat credinţa noastră în Înviere, dar mărturisim de asemenea înaintea lui Dumnezeu că această persoană a adus cu sine lumină în lume. 

Marcu nebunul

Toată cetatea cu mlădițe și cu lumânări și stropind întreaga cetate cu lacrimi, au petrecut cinstitele moaște ale fericitului Marcu cel nebun, slăvind și lăudând pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce dă atâta har și slavă celor ce-L iubesc pe El, acum și pururea și în vecii vecilor.

Sfântul Teofil vede dincolo de „cumințenia” unei tinere

După o jumătate de an, „fata cea bună, dulce şi ascultătoare” a născut un copil şi, fireşte, n-a mai fost vorba de feciorie şi de mănăstire, ci de căsătorie.

Rugăciunea înaltă a unei femei simple

Apoi, femeia a venit în mijlocul bisericii şi se ruga: „Doamne, ajută-mă! Doamne nu mă lăsa!”

Care este simbolistica lumânării?

Oricât de multe lumânări am aprinde, flacăra este una şi aceeaşi: focul cel nestins de la tronul lui Dumnezeu. Aceeaşi căldură, aceeaşi lumină, aceeaşi curăţenie avem în fiecare din ele.

Conștiința, părticica divină din noi

Conștiința aprinde lumânarea sufletului. Deci am putea spune că ea, conștiința, este o părticică divină din noi.

Despre „mersul la biserică”

Îi întreb: „Dar la slujbă, stai la slujbă, cât stai la slujbă?” Şi zice: „Părinte, mă duc şi aprind o lumânare”. Şi zic eu: „Şi o pui să stea în locul tău şi ea stă de fapt în locul ei”. 

Individualismul, o boală a societăţii în care trăim

Individualismul nu a făcut decât să izoleze unul dintre scopurile principale ale creării omului. Omul nu este creat numai pentru el singur, el este creat pentru întreaga umanitate. Pentru că tragedia întregii umanităţi trebuie trăită ca fiind propria noastră nenorocire. Noi purtăm o răspundere şi pentru cel care este lângă noi.

Dragostea niciodată nu se sfârşeşte

Dragostea niciodată nu se sfârşeşte. Chiar dacă se adresează la mai mulţi, nu se împuţinează.

De ce ardem tămâie

Să puneţi inimă în toate, fie că cereţi ceva lui Dumnezeu, fie că Îi mulţumiţi.

Pagini