Nu-ţi irosi viaţa! Ea este dată oamenilor spre desăvârșirea sufletelor, pentru veşnicie. Cel ce are credinţă nu este pentru pământ. Lumea nu se împacă cu cerul. Viaţa pe pământ e ca un popas şi cine dă totul pentru ea este nefericit. Viaţa trece şi cine a pus mare preţ pe ea, cu nimicul pământului şi al țărânei rămâne.

Tu să-ţi înțelegi rostul, să fii înțelept! Degeaba cauţi să faci lumină unde nu poate dăinui. Nu este în zadar să aprinzi făclie când crivăţul suflă şi ţi-o stinge?... Stârpește în tine egoismul şi setea nestinsă de a aduna pe pământ, care iţi ucid sufletul. Toată sârguința ta să fie spre a te umple de Lumină şi Adevăr. Crede în înviere, care ne va aduce din nou unul în faţa celuilalt, cu bucuria sufletelor care se regăsesc pe norii cerului, sub soarele veşniciei lui Hristos.

(Lacrimă și har, EdituraBonifaciu, Bacău, 2010, p. 178)