O știre „neobișnuită” a făcut înconjurul lumii americane în februarie 2012: O femeie renunță la Facebook în Post (CBS Chicago). Știrea s-a bucurat de un articol frumos din partea unui editorialist al prestigiosului portal CNet.com. Comentariile acestor articole au arătat că știrea nu era chiar atât de neobișnuită și că mulți creștini din lumea occidentală o lasă mai moale cu Internetul (și mai ales cu rețelele sociale) în timpul postului.

La vremea respectivă nu am scris despre aceasta, ci doar am transmis articolul CNet pe pagina mea de Facebook. Știrea mi s-a părut interesantă mai degrabă pentru lumea occidentală, mult mai secularizată decât a noastră (a se vedea: Oliver Clement – A mărturisi într-o societate secularizată).

Noi am știut dintotdeauna că dacă vrem să participăm cât mai mult la atmosfera Postului Mare avem nevoie să ieșim din împăștierea minții și să ne adunăm mai mult înspre cele dinlăuntru. Sfinții Părinți relatează în scrierile lor că în Postul Mare încetau să-și facă vizite și vorbeau cât mai puțin unii cu alții, ca să se adune mai mult înlăuntrul lor în această perioadă de pregătire pentru Învierea Domnului. Părintele Alexandru Schmemann povestește că în Rusia dinaintea revoluției bolșevice teatrele se închideau în Postul Mare. Părinții noștri, și ei, deschideau mai rar și mai puțin radioul și televizorul în Postul Mare. Părintele Teofil Părăian, pe care l-am cunoscut mai bine, și mai toți părinții duhovnicești pe care i-am cunoscut sau auzit, ne îndemnau la fel. Astăzi, împrăștierea s-a mutat de pe ecranul televizorului pe ecranul computerului: Internetul și rețelele sociale sunt principala activitate a majorității tinerilor și, în consecință, principalul motiv de răspândire, de împrăștiere a minții. Mai puțin (sau deloc) Internet, mai puțin (sau deloc) rețele sociale, mai puțin (sau deloc) Facebook etc., nu este decât ceva elementar pentru noi, creștini ortodocși ancorați în Tradiția vie a Bisericii lui Hristos.

Acestea le-aș fi scris acum o lună de zile.

Astăzi, însă, am aflat că doi prieteni... Continuarea, pe blogul Gânduri încuviinţate