Mănăstirea Dochiaru are hramul Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie) și a fost întemeiată de Cuviosul Eftimie, care a trăit în a doua jumătate a secolului al X-lea. În secolul al XI-lea a fost înnoită de împărații bizantini, dar a fost jefuită și incendiată de mai multe ori. A fost din nou refăcută de Ioan al V-lea Paleologul și de despoții Serbiei. 

Dupa căderea Bizanțului, mănăstirea ajunge în paragină. Călugării de aici fac apel la Domnul Moldovei Alexandru Lăpușneanu, care se obligă să o reînnoiască în întregime. În a doua sa domnie (1564-1568) zidește din temelie biserica mare, turnul și zidurile de apărare, parte din chilii și finanțează pictarea bisericii, lucrată de un reprezentant de seamă al scolii cretane de pictură.