Mănăstirea Dragomirna, în aurul originar
Patrimoniul cultural şi infrastructura conexă a Mănăstirii Dragomirna din judeţul Suceava au fost restaurate şi conservate în ultimii doi ani, printr-un proiect european. Astfel, complexul de artă medievală de la Dragomirna a fost reabilitat atât la interior, cât şi la exterior, păstrându-se forma iniţială a aşezării monahale.
Mitropolitul Anastasie Crimca, susţinut material de familia de dregători Stroici şi prin concursul domnului Miron Barnovschi, a ctitorit, între 1608-1609, la Dragomirna un complex monastic unic. Zidită parcă pentru a înfrunta înălţimile şi oglindită maiestuos în apa lacului din apropiere, acest lăcaş de închinare, prin vechimea sa, prin originalitatea stilului, prin eleganţa şi soliditatea formei, prin pitoresc, trezeşte admiraţia fiecărui vizitător.
În cursul istoriei, mănăstirea a beneficiat de mai multe restaurări parţiale şi de o mare restaurare între anii 1960-1970, fără a fi prevăzută, însă, şi pictura. După 400 de ani de existenţă, monumentul istoric avea nevoie de o restaurare de profunzime, de aceea, în anul 2009, s-a depus la Organismul Intermediar Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est Piatra Neamţ proiectul „Restaurarea şi conservarea patrimoniului cultural şi modernizarea infrastructurii conexe la Mănăstirea Dragomirna“, pentru a fi finanţat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 - Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, Domeniul major de intervenţie 5.1 - „Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, crearea şi modernizarea infrastructurilor conexe“.
Complexul de artă medievală Mănăstirea Dragomirna este compus din biserica din cimitir, biserica mare, zidurile de apărare, vechea clădire a egumeniei, cele cinci turnuri, chiliile şi paraclisul. Una dintre caracteristicile importante ale Dragomirnei este corelarea, mult mai strânsă decât în altă parte, dintre pictură şi arhitectură.
Proiectul european implementat la Mănăstirea Dragomirna a vizat prin cele 12 obiective atât restaurarea componentelor artistice, cât şi construcţii noi pentru modernizarea infrastructurii conexe. Primul obiectiv vizibil de la intrarea în mănăstire este pavimentul de pe aleea de acces, care a fost refăcut din cuburi de granit combinate în două culori, cu păstrarea motivului tradiţional.
Un alt obiectiv a fost împrejmuirea principală. Aleea principală este străjuită de un gard cu fundaţie continuă din beton, cu soclu din beton placat cu piatră şi care susţine plasa ornamentală din fier de bare independente. Împrejmuirea secundară descrie limita de hotar şi a fost realizată din plasă zincată fixată de stâlpi metalici din ţeavă galvanizată montaţi în fundaţii izolate din beton. Gardul este primul pas spre cetate, oferind călătorului senzaţia de securitate şi intimitate duhovnicească. Atât gardul, cât şi pavimentul au fost realizate în concordanţă cu cetatea pentru a ne introduce în sistemul medieval defensiv.
Operaţii de conservare-restaurare la catapeteasmă
Restaurarea şi conservarea componentelor artistice la Biserica „Pogorârea Sfântului Duh“ a Mănăstirii Dragomirna a fost cel mai important obiectiv al proiectului european. Picturile murale ale bisericii aşezării monahale decorează doar turla, altarul şi naosul bisericii. Prin intervenţiile actuale de conservare şi restaurare s-a urmărit punerea în valoare a picturilor murale de la începutul secolului al XVII-lea ce decorează altarul şi naosul bisericii, constând în operaţiuni de curăţire, consolidare şi stabilizare a stratului pictural, a stratului de frescă şi de fixare a porţiunilor poleite cu aur. Pe întreaga suprafaţă a picturilor murale s-a urmărit eliminarea intervenţiilor anterioare neglijente de repictare şi a reparaţiilor care acopereau porţiuni din zidărie şi pictură. Procesul de restaurare a picturilor murale din acest monument unic readuce în prezent forma sa originară de excepţie, rezultatul intervenţiilor este neaşteptat, iar pictura descoperită de o valoare excepţională.
Catapeteasma a fost al doilea obiectiv, ca importanţă, din cele doisprezece, avute în vedere la Mănăstirea Dragomirna. Este alcătuită după un program iconografic canonic pentru bisericile ortodoxe, cuprinde toate registrele specifice unei catapetesme complete, având chiar scene în plus pe lunetele unui registru de deasupra icoanelor împărăteşti. S-au efectuat operaţii pe trei capitole, cuprinzând lucrări de conservare-restaurare privind structura de rezistenţă din lemn, operaţii de conservare-restaurare pentru policromie plană, sculptată, traforată şi operaţii de conservare-restaurare pentru icoane (registre pictate).
Zidurile cetăţii mănăstirii, care se impun prin grosime şi înălţime, şi-au înnoit aspectul prin schimbarea acoperişului. Tabla veche zincată era deteriorată şi în unele locuri era permisivă intemperiilor naturii. Din acest motiv celor cinci turnuri şi drumurilor de strajă ce alcătuiesc ansamblul incintei mănăstirii li s-au revizuit şarpanta şi înlocuit învelitorile cu tablă de cupru.
Sistem modern de încălzire
Pentru desfăşurarea activităţii obştei, în bune condiţii, important a fost obiectivul privind alimentarea cu apă. S-a intervenit şi asupra corpului de chilii aflat pe laturile nord şi vest ale cetăţii. Proiectul pentru instalaţia electrică a urmărit înlocuirea tuturor tablourilor de distribuţie, a cablurilor şi coloanelor de alimentare ale tablourilor de distribuţie. Ambientul dat de temperatură şi umiditate din interiorul mănăstirii a primit îmbunătăţiri prin ridicarea unei centrale termice de la construcţia în sine până la toate dotările interne necesare pentru a transforma materia primă în căldură. Centrala termică a fost unul din punctele forte ale acestui proiect datorită combustibililor pe care-i foloseşte. Încălzirea camerelor locuite, precum şi apa caldă se obţine nu din lemn bun, ci din rezultatul igienizării pădurilor, iar pe timp de vară apa caldă va fi obţinută prin panourile solare instalate pe acoperişul centralei termice.
Implementarea acestui proiect a fost un drum greu cu multe verificări din partea finanţatorului, dar buna colaborare dintre părţile implicate a dus la finalizare în termeni contractuali. Pionii principali au fost beneficiarul - Mănăstirea Dragomirna şi constructorul - SC General Construct SA Suceava. Colaborarea acestora a fost mediată de firma de consultanţă SC Regional Consulting SRL Suceava, care s-a ocupat cu multă seriozitate şi minuţiozitate de realizarea documentelor specifice, în concordanţă cu cerinţele impuse prin contractul de finanţare.
În incinta mănăstirii, pe latura sudică, în partea stângă a turnului clopotniţă, a fost construit un punct de informare turistică.
