Sute de credincioși din zona orașului Târgu Neamț, alături de monahi de la mănăstirile din împrejurimi, au participat în Duminica Sfintei Cruci la momentele prilejuite de instalarea noului stareț al mănăstirii. Slujbele au fost oficiate de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, împreună cu un sobor de stareți, preoți și diaconi.

Înainte de săvârșirea Sfintei Liturghii, potrivit rânduielilor bisericești, noul stareț a primit bastonul -simbol al responsabilității pastorale - fiind apoi așezat în scaunul stărețesc.

În cuvântul adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a vorbit despre semnificația duhovnicească a Duminicii Sfintei Cruci, dar și despre importanța momentului trăit de obștea mănăstirii, marcat de instalarea noului stareț. Ierarhul a subliniat că această zi este una deosebită atât prin hramul așezământului monahal, cât și prin continuitatea slujirii în viața mănăstirii, evocând totodată lucrarea părintelui Siluan în cei zece ani de păstorire și chemarea noului stareț de a duce mai departe rugăciunea și rânduiala monahală: 

Ziua de astăzi este o zi aparte pentru această mănăstire pe de o parte, pentru că este hramul acestui sfânt așezământ – Cinstirea Sfintei și de viață făcătoarei Cruci – iar pe de altă parte pentru această pagină de istorie pe care o scriem astăzi împreună prin instalarea unui nou stareț spre cârmuirea acestei mănăstiri, care să preia sfintele rugăciuni, continuându-i părintelui Siluan (n.r. Siluan Antoci, noul stareț al Mănăstirii Almaș din jud. Neamț), care a păstorit această mănăstire timp de 10 ani și care s-a legat de acest loc prin creșterea obștii, dar și prin ctitorirea paraclisului și a tuturor celor făptuite aici, rămânând în continuare apropiat de el.

Așadar, prin cuvântul Evangheliei care s-a citit astăzi, în Duminica Sfintei și de viață făcătoarei Cruci, îndeosebi în această zi de post, înțelegem că a urma Domnului înseamnă a urma îndemnului Său: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”. Adică, să-și ia Crucea precum Eu mi-am luat-o și să urmeze Mie și să trăiască precum Eu am trăit. Și care este sfârșitul? Jertfa pe care Domnul a vădit-o pe pământ, același sfârșit pe care El Însuși l-a adeverit în fața ucenicilor Săi – Învierea și părtășia cu Domnul, cel ce este Lumină. Și acestă părtășie se face încă de aici, iubiți credincioși. Învierea de aici o simțim prin împreuna-lucrare cu Domnul pe de o parte, prin puterea ce ne vine de la El, iar pe de altă parte prin a înțelege rostul și sensul pe care îl avem pe acest pământ. Pentru că rostul nostru este să slujim unii altora și să înțelegem că această jertfă înseamnă și bucurie chiar și atunci când ea presupune greutate și durere în a o duce. Bucurie pentru că dragostea se arată puternică, din dragoste pentru celălalt, așa cum Domnul Însuși a primit asupra Sa Crucea ca durere, răstignire și moarte pentru întreg neamul omenesc. Și puterea jertfei sale este cea care a rodit și rodește astăzi în învierea noastră, prin Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului Înviat. În mănăstire, călugărul care își trăiește drept chemarea pe care a avut-o și căreia i-a urmat, jertfa lui înseamnă a se ruga pentru întreaga lume, înseamnă a se retrage din grijile și din îngrijorările acestei lumi pentru a-I aduce lui Dumnezeu rugăciune și chemare de iertare și de mijlocire pentru popor. Așa cum, odinioare, Domnul Însuși se retrăgea în munte în singurătate și așa cum Moise a urcat pe Sinai să se roage, ca să poată fi singur cu Dumnezeu, aducând rugăciuni pentru întreg-poporul ce aștepta la poalele muntelui […].

Părintele Sofian, cel ce duce mai departe rânduiala acestei mănăstiri, s-a format el însuși la Mănăstirea Sihăstria, care poartă ca mărturie cinstirea vieții Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa și a tuturor celor care au urmat după ei și au trăit în rânduială, dar și a celor care au viețuit până la ei, oameni purtători de Duh, purtători de nevoință, oameni care au înțeles că viața de călugăr înseamnă o jertfă pentru poporul în care s-a născut. Starețul însuși, într-o mănăstire, este chemat să fie cel ce arată direcția, să fie cel ce se nevoiește mai mult decât ceilalți, să-i povățuiască nu cu duh de stăpânire, ci cu duh de slujire. Și greutatea, într-o astfel de slujire, nu este dusă doar de el singur, ci de el și de toți cei care au fost înainte de el slujitori în mănăstire împreună-rugători, de el și de Domnul Hristos […].

La rândul său, părintele arhimandrit Siluan Antoci, cel care a păstorit până nu demult comunitatea monahală, a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Teofan pentru purtarea de grijă arhierească și pentru binecuvântarea arătată acestei obști, Preasfințitului Părinte Nichifor pentru împreuna-slujire și pentru sprijinul frățesc oferit de-a lungul timpului, precum și tuturor celor care, de-a lungul anilor, au sprijinit și au însoțit cu dragoste lucrarea mănăstirii. De asemenea, a adresat cuvinte de recunoștință părinților slujitori, monahilor și binecredincioșilor care au fost aproape de această vatră monahală, contribuind fiecare, după putere, la zidirea și întărirea vieții duhovnicești a obștii:

Îi încredințez părintelui stareț Sofian cheile sfintei biserici și îl îndemn să o umple de monahi, curtea să o umple de credincioși iar Raiul să îl umple de sfinți. Părinte, să știți că nu sunteți singur, ci aveți aici mii de soldați care stau în jur și vă ajută. Întotdeauna, să știți, veți fi și iubit, și urît. Și îmbrățișat, și scuipat. Dar să aveți nădejde la Mântuitorul și privirea la Sfânta Cruce, care e armă dulce, și să știți că mănăstirea aceasta este construită pe un loc sfânt, cum este toată țara noastră. Și în jurul sfinției voastre aveți poporul acesta bun, cuminte și milostiv.

În încheiere, noul stareț, părintele ieromonah Sofian Munteanu, a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Teofan și Preasfințitului Părinte Nichifor pentru încrederea acordată și binecuvântarea primită, precum și tuturor celor care i-au fost aproape în acest moment de început al slujirii sale. Acesta a exprimat recunoștință față de părintele Siluan pentru osteneala depusă în anii de păstorire și pentru rânduiala lăsată în obștea mănăstirii, arătând că va încerca să ducă mai departe, cu ajutorul lui Dumnezeu și împreună cu frații din obște, lucrarea duhovnicească și gospodărească a acestui așezământ monahal:

Când trâmbița lui Dumnezeu a sunat pentru ca noi să venim în acest locaș al Domnului, încredințându-ni-se această cruce, pe care eu nevrând am primit-o, cu teama că este prea mare pentru mine, nepriceputul, neavând cum să dezertez de la ordinul comandantului nostru duhovnicesc, Părintele nostru Mitropolit Teofan, care e omul rugăciunii, Înaltpreasfinția Sa cu mult tact m-a încurajat să înțeleg că aceasta este voia Domnului. De asemenea, Preasfinția Voastră, Părinte Episcop Nichifor, la hirotonia întru ieromonah mi-ați dat curaj zicându-mi că Dumnezeu va lucra. Iar părintele stareț Siluan, săritor și cu inimă bună, m-a luat ca un tată sub ocrotire îmbărbătându-mă ca pe copilul care pleacă la încorporare pentru a-și servi patria, adică Biserica. Iar părintele stareț Arsenie, ca o mamă cu inima rănită că îi pleacă de acasă copiii, ne-a binecuvântat printre suspine. Iar dumneavoastră, poporul cel binecredincios, ne-ați venit în ajutor, fiindu-ne alături cu jertfa și cu rugăciunile neîncetate. Așadar, întru acest Semn vom învinge! Bucură-te Sfântă Cruce, păzitoarea creștinilor! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă!

Cine este noul stareț?

Ieromonahul Sofian (Sorin-Ștefan) Munteanu s-a născut pe data de 27 decembrie 1991, în municipiul Constanța, din părinții Marian și Gabriela, domiciliați în localitatea Lumina, județul Constanța, fiind primul din cei doi copii ai familiei. A fost botezat la Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din satul natal. A urmat studiile școlii generale din localitate, între anii 1998-2006, iar în perioada 2006-2010 a urmat cursurile Liceului Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din localitatea Mihail Kogălniceanu, profilul matematică-informatică. În primii ani de liceu, mergând în pelerinaj pe la sfintele mănăstiri din Munții Neamțului și închinându-se la peștera Sfintei Teodora și în Schitul Sihla, viitorul monah a luat hotărârea să-și închine întreaga viață Domnului, simțind chemarea la Mănăstirea Sihăstria, datorită înregistrărilor cu Sfântul Cuvios Cleopa.

Format în obștea Sfinților Cleopa și Paisie

Între anii 2011-2015 a lucrat ca militar angajat în Unitatea Militară Mihail Kogălniceanu, având gradul de fruntaș. În aceeași perioadă a condus grupul de tineri ATOR Constanța, format la Mănăstirea Sfântul Ioan Casian. Tot atunci a absolvit Facultatea de Teologie „Sfântul Apostol Andrei” din Constanța, secția Muzică religioasă. În anul 2015, în ziua prăznuirii Sfintei Teodora, a intrat în obștea Mănăstirii Sihăstria, unde a îndeplinit ascultările de trapezar, paracliser și arhondar.

În luna septembrie a anului 2016 am fost trimis de ascultare la Schitul „Sfânta Teodora” – Codrii Pașcanilor. Acolo a avut ascultarea de econom, paracliser, trapezar și cântăreț la strană.

A fost călugărit pe data de 18 decembrie 2018, în ziua prăznuirii Sfântului Daniil Sihastrul, la Mănăstirea Sihăstria, având naș de călugărie pe ipodiaconul Mitrofan Tomescu. A continuat ascultarea la Schitul Codrii Pașcanilor, transformat în mănăstire în anul 2020, până în luna februarie a anului 2022. Reîntors la mănăstirea de metanie, monahul Siluan a continuat să îndeplinească diferite ascultări: la pangarul mănăstirii, paracliser la biserică, la bibliotecă, la cazare, la stăreție.

În data de 03 decembrie 2022, cu ocazia pomenirii Părinților Cleopa, Paisie și Ioanichie, a fost hirotonit ierodiacon, iar în data de 21 februarie 2026 am fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Sihăstria, ambele hirotonii fiind săvârșite de PS Nichifor Botoșăneanul.

Întemeiată în memoria eroilor care au luptat pentru libertatea și demnitatea poporului român

Mănăstirea „Sfânta Cruce” Brusturi este cunoscută și sub numele de „Mănăstirea Eroilor”, deoarece a fost ridicată în memoria miilor de ostași căzuți în pădurile din apropiere. Așezământul monahal se află în inima codrilor, pe locul unde, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a avut loc o cumplită ambuscadă, în urma căreia și-au pierdut viața peste 14.000 de ostași români, ruși și germani, într-o singură noapte.

Pentru a păstra vie amintirea jertfei eroilor, în curtea mănăstirii a fost ridicat și un monument, străjuit de două tunuri. Ctitorită de părintele Ilarion Argatu, așezământul din pădurea Poiana – Brusturi a fost inițial un schit aflat sub ascultarea Mănăstirii Bistrița. În anul 2007, schitul, care avea atunci 12 viețuitori, a fost ridicat la rang de mănăstire.