Biserica a fost arhiplină, numeroși închinători veniţi din toate parohiile şi comunele limitrofe dorind să asiste la Sfânta Liturghie săvârşită de ierarhul locului şi soborul impresionant de preoţi şi diaconi. La slujba hramului au fost prezente și măicuţele stareţe de la majoritatea mănăstirilor de monahii din eparhie. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sf. Ioan cel Nou”. Ziua de bucurie s-a încheiat cu o agapă, oferită închinătorilor de maica stareţă împreună cu întreaga obşte.

Mănăstirea Probota este o ctitorie domnească ridicată de către voievodul Petru Rareş în 1530 pe un platou care domină Valea Şiretului. Construcţia se găseşte  la o distanță de 300 de m de locul unde  documentele şi dovezile arheologice atestă existenţa celei mai vechi biserici de lemn de  pe teritoriul Moldovei. Mănăstirea a fost închinată Sfântului Ierarh Nicolae şi, pentru o perioadă de timp, a îndeplinit rolul de necropolă domnească a Moldovei. Cel care l-a sfătuit pe voievod să ridice sfântul locaş de la Probota a fost vărul său, Grigorie Roşca, devenit  primul egumen al Mănăstirii Probota şi, mai târziu, mitropolitul Moldovei. În incinta bisericii mari se află mormântul domnitorului Petru Rareş, al doamnei sale precum şi al multor membri din  familia domnească. În 1993, UNESCO include această mănăstire pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul bisericilor pictate din nordul Moldovei.