Prăznuirea Binecredinciosului Voievod, la împlinirea a 31 de ani de la proclamarea solemnă în rândul sfinților a celui mai cunoscut apărător al credinței de pe meleagurile noastre, a început cu închinarea la mormântul Măriei Sale a Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, prezent în mijlocul credincioșilor și al obștii monahale cu ocazia hramului.

Un moment deosebit al manifestării dedicate celui care a ctitorit sau sprijinit peste 40 de locașuri de cult l-a constituit întâmpinarea de către starețul Putnei, arhim. Melchisedec Velnic, a gospodarilor din vetrele folclorice ale județului Suceava, care au venit pe jos de la intrarea în comuna Putna până la mănăstire. Aceștia au interpretat cântări religioase și patriotice, fiind însoțiți de Președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, care a inițiat acest pelerinaj în cadrul Programului Ștefanian acum șapte ani.

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor, și pr. Ionel Constantin Maloș, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți, a săvârșit apoi Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur la altarul de vară al ctitoriei voievodale.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Eustatie Protopsaltul” al Mănăstirii Putna, dirijat de arhid. Serafim Grigorescu, iar la momentul Chinonicului, Corul „Ascensio” al Filialei Liceului Teoretic cu profil Arte „Grigore Grigoriu”, cu sediul la Mănăstirea „Sfintele Femei Mironosițe Marta și Maria” – Căușeni Republica Moldova, le-a dăruit celor prezenți o serie de cântări menite să împodobească sărbătoarea unuia dintre cei mai cunoscuți voievozi ai poporului nostru.

Sub bagheta dirijorală a doamnei Tatiana Daniță, corul din Basarabia, înființat în anul 2018 cu scopul de a promova în rândul tinerilor dragostea de muzică sacră, de artă, de neam și țară, dar mai ales de cântarea din cadrul Sfintelor Liturghii, a interpretat: Rugăciune, de Ștefan Andronic, Maica Domnului, de Julia Țibulschi, Miluiește-mă, de Gheorghe Cucu, Ridica-voi ochii mei, de Tatiana Daniță.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii din Duminica a IV-a după Rusalii, cunoscută și ca Duminica Vindecării slugii sutașului, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a dorit să pună la inima credincioșilor câteva gânduri despre chemarea noastră de a fi ostași ai lui Hristos, de a face parte din armata Lui, creștinii zilelor noastre fiind, asemenea lui Ștefan cel Mare, ostași ai Bisericii lui Dumnezeu.

„Sfântul Voievod Ștefan a dat dovadă de multă înțelepciune și perspicacitate pentru a putea să biruiască el, cu o oaste mică, oști mari. De aceea spune Sfântul Apostol Pavel că niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, ca să fie pe plac celui care strânge oaste. A fi ostaș al lui Hristos înseamnă să ai o viață disciplinată, înseamnă să fii într-o rânduială. (…) Suntem și noi ostași. Avem de dus o luptă, nu ușoară, dar nu suntem singuri. Dumnezeu ne-a pus la îndemână armele cele duhovnicești și, pe lângă cele menționate de Sfântul Apostol Pavel, noi le știm și pe cele cu care Părinții Bisericii ne ajută. Știm că postul, rugăciunea, smerenia ard pe demoni. Și mai este ceva. Nu uitați cine este în fruntea noastră. (…) Suntem privilegiați să avem un comandant suprem care luptă împreună cu noi, tot așa cum și Sfântul Ștefan a luptat cot la cot cu ostașii săi. Suntem în oastea Domnului nostru Iisus Hristos. El merge înaintea noastră, El luptă împreună cu noi și El își onorează ostașii. Dacă purtăm numele lui Hristos, că asta înseamnă să ne numim creștini, înseamnă că El nu se leapădă de noi, nu fuge, așa cum nici adevărații conducători de oaste nu fug atunci când oastea este la ananghie. Gândiți-vă și la Sfântul Voievod Ștefan, câtă grijă avea el de oastea lui. Nu doar în timpul luptei, ci și după. 20 de ani au trecut de la bătălia de la Vaslui și după 20 de ani a chemat acolo pe urmașii celor care și-au dat viața în acea luptă ca să-i răsplătească. Asta face și Dumnezeu. Îi iubește și îi răsplătește pe cei care luptă în numele Lui. (…) Hristos Domnul ne veghează aici, ne însoțește aici, nu ne lasă singuri în lupta aceasta duhovnicească și mai mult decât atât, ne așteaptă dincolo ca să ne încununeze, să-i încununeze pe cei fideli Lui, pe cei credincioși, pe cei care dacă au fost și răniți în lupta aceasta duhovnicească, s-au ridicat și au mers mai departe.”

După Sfânta Liturghie a avut loc un moment artistic pregătit îndeosebi pentru această zi de sărbătoare. Corul militar „Răzeșii” al Batalionului 335 Artilerie „Alexandru Cel Bun” din Botoșani, condus de preot Teodor Cenușă, și Grupul Vocal-Tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” al Liceului Tehnologic „Ion Nistor” – Vicovu de Sus, coordonat de domnul Vasile Schipor, au interpretat cântece și poezii închinate Sfântului Voievod și întregului neam românesc, amintind astfel de lupta, dragostea și râvna strămoșilor care s-au jertfit pentru dreapta credință.

Corul ,,Răzeșii” a luat naștere în luna decembrie a anului 2021, la inițiativa părintelui Teodor Cenușă, repertoriul cuprinzând atât cântări religioase, cât și cântece patriotice și folclorice. Repetițiile și concertele susținute reprezintă de fiecare dată pentru membrii corului, cadre militare, un prilej de a fi împreună și de a-și deschide sufletele spre frumos, unul spre celălalt și toți spre Dumnezeu. Au interpretat: Nu uita că ești român, Drum bun toba bate, Astăzi fraților români și Ștefan, Ștefan Domn cel Mare.

„Ai lui Ștefan, noi oșteni”, Grupul Vocal-Tradițional care este prezent an de an la sărbătorile Mănăstirii Putna, au dat un răspuns la întrebarea „Mâine, cine eu voi fi?”, temă abordată cu prilejul cinstirii ctitorului așezământului monahal: „Ceea ce facem ne va schimba în ceea ce vom fi mâine. De aceea veșnicia noastră se întemeiază pe faptele noastre”. Au pregătit poeziile Ne cheamă Ștefan la Putna, Se răscolesc strămoșii în mormânt, La noi în Bucovina și cântările Aruncându-ne în urmă ochii noștri sufletești, Bucovină, colț de Rai, Se-adună Bucovina toată, Nu uita, române!.

Sărbătoarea sfântului voievod mușatin a adus împreună clerici și credincioși din Moldova din stânga și din dreapta Prutului, dar și din regiunea Cernăuți. La eveniment au fost prezenți și reprezentanți ai autorităților centrale, județene și locale, între care Ciprian Olinici, Secretar de Stat pentru Culte, Gheorghe-Alexandru Moldovan, Prefect al Județului Suceava, Gheorghe Flutur, Președinte al Consiliului Județean Suceava, o importantă delegație de la Chișinău, condusă de Anatolie Nosatîi, Ministru al Apărării în Guvernul Republicii Moldova, precum și reprezentanți ai Consulatului General al României la Cernăuți.

În semn de cinstire a ctitorului mănăstirii, între zidurile Cetății Putnei a avut loc și tradiționala ceremonie militară, cu depunere de coroane și jerbe flori. După intonarea imnului de stat al României au fost depuse coroane la mormântul Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt de către: Instituția Prefectului Județului Suceava, Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăria și Consiliul Local Putna, Consiliul Județean Suceava, Consulatul General al României la Cernăuți, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Apărării al Republicii Moldova, Asociația Obștească „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Republica Moldova, Primăria Municipiului Suceava, Primăria Municipiului Rădăuți, Primăria Orașului Vicovu de Sus, Primăria Comunei Vicovu de Jos, Primăria Comunei Straja, Primăria Comunei Bilca, Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, filiala Suceava, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala Suceava, Asociația Națională a Veteranilor de Război, filiala „Mușatinii” Suceava, Asociația Obștească „Forța Veteranilor” Ialoveni, Republica Moldova, Liceul Tehnologic „Ion Nistor” Vicovu de Sus, Școala Gimnazială „Mitropolit Iacob Putneanul” Putna și Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, filiala Suceava.

A urmat ceremonialul militar dedicat sărbătoririi Sfântului Voievod Ștefan cel Mare la 519 ani de la trecerea la cele veșnice. Garda de onoare constituită în cinstea Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt a fost compusă din detașamentele militare din cadrul Batalionului 335 Artilerie „Alexandru Cel Bun” din Botoșani, Inspectoratului pentru Situații de Urgență Suceava, Școlii Militare de Subofițeri Jandarmi „Petru Rareș” Fălticeni și Colegiului Național Militar „Ștefan cel Mare” Câmpulung Moldovenesc. Din detașamentul de onoare a făcut parte și un pluton din Brigada 2 Infanterie motorizată „Ștefan cel Mare” din Republica Moldova, iar Brigada 15 Mecanizată „Podul Înalt”, Iași, a asigurat muzica ceremonialului militar.

La final, starețul Mănăstirii Putna, arhim. Melchisedec Velnic, a adus cuvânt de mulțumire lui Dumnezeu, Maicii Domnului – ocrotitoarea acestei mănăstiri – și Sfântului Voievod Ștefan cel Mare – ctitorul ei.

Alese mulțumiri s-au îndreptat către cei care au făcut posibile slujba și întregul program de astăzi, Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pentru că a dat binecuvântare pentru slujbă și pentru întregul program, Înaltpreasfinția Sa apreciind în mod deosebit pe cei care au slujirea de apărători ai țării, pe care a împlinit-o și Sfântul Ștefan.

Gândul de mulțumire s-a îndreptat și către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, care slujește cu o dragoste aparte față de sfinții și nevoitorii acestui loc – începând de la Sfântul Daniil Sihastru și Sfântul Ștefan cel Mare și continuând cu alți nevoitori de pe valea Putnei.

Totodată, părintele stareț și-a exprimat recunoștința către toți cei care au luat parte la acest eveniment, reprezentanți ai autorităților centrale, locale și județene, între care domnul Ciprian Olinici, numit de curând Secretar de stat la Secretariatul de stat pentru culte, fiu al acestor meleaguri, pentru că „la începutul mandatului și-a îndreptat pașii spre Putna, spre mormântul Măriei Sale”.

De asemenea, arhim. Melchisedec Velnic a mulțumit militarilor, punctând că anul acesta evenimentul s-a bucurat de cea mai largă participare a cadrelor din unitățile de apărare, stareților și starețelor, preoților slujitori, de aici, din Basarabia și din nordul Bucovinei, corurilor pentru darurile aduse azi și pentru râvna de a-l sluji pe Sfântul Ștefan prin cântare, credincioșilor, pentru statornicia în evlavie și în credință, precum și fraților români de pretutindeni, o parte dintre aceștia veniți să se închine la Maria Sa, „împăratul românimii” – așa cum îl numea Nicolae Iorga pe Sfântul Ștefan cel Mare.

Nu în ultimul rând, părintele stareț a adus în atenție câteva publicații, întru cunoașterea și cinstirea Sfântului Ștefan, precum numărul din acest an al revistei „Cuvinte către tineri” a mănăstirii și a recitat poezia „Testamentul lui Ștefan cel Mare” scrisă de Ioan Alexandru. În plus, a evidențiat rolul extraordinar pe care l-a avut voievodul în istoria poporului nostru, fiind apărător neînfricat al credinței și patriei străbune, mare ctitor de locașuri sfinte.

„A fost jertfă pe câmpurile de luptă, când și-a pus viața în mâna lui Dumnezeu, alături de cei mulți care au murit pentru apărarea țării, a credinței, dar și a întregii creștinătăți europene. A fost jertfă în ctitorirea a zeci de biserici și mănăstiri, în osteneala sa și a unui popor care dorea să se apropie de Dumnezeu aici, pentru a fi cu El în veșnicie. A fost jertfă în iertarea celor care i-au ucis tatăl. A fost smerită jertfă de sine când a dat poruncă, după marea victorie de la Vaslui, să nu spună nimeni că el a câștigat lupta, ci Dumnezeu. Jertfă smerită a fost și când a scris, după înfrângerea de la Războieni, că a pierdut lupta pentru păcatele sale – fără a se îndreptăți că a avut o armată 10 ori mai mică decât cea a Imperiului Otoman. (…) Jertfă de sine s-a oferit el poporului și lui Dumnezeu, fiind îndurător și drept, veșnic treaz și darnic – astfel îl descrie doctorul venețian Matteo Muriano. De aceea, la trecerea la cele veșnice, plângeau toți oamenii din țară ca după un părinte al său – după cum scrie cronicarul Grigore Ureche. (…) Pe smerenie s-au clădit biruințele sale, pe evlavie smerită s-au clădit locașurile sfinte zidite de el, pe smerenie a stat neclintit pe piatra dreptei credințe și a iubirii de Hristos și de semeni. Să îl urmăm, așa cum l-a urmat poporul în vremea vieții pământești. Să îl urmăm, cu conștiința că el este „strămoșul cuminte” care ne arată calea mântuitoare a vieții și ne ajută să mergem pe ea. Să îl urmăm pe ctitorul de neam, de biserică, de suflete. Așa vom intra și noi în odihna în care el se află, în odihna împărăției Mântuitorului Iisus Hristos, a Împărăției cerurilor.”

Din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, a oferit în cadrul evenimentului Ordinul „Crucea Bucovinei” domnilor miniștri ai apărării din România și din Republica Moldova și a distins cu Ordinul „Mușatinii” mai mulți ofițeri superiori, care se implică în activitatea de apărare a țării, dar și în formarea în duhul iubirii curate de neam a tinerei generații.

Credincioși din toate colțurile țării, din Ucraina și din Republica Moldova s-au unit în duh de rugăciune pentru a-l cinsti pe Sfântul Voievod la mormântul său de la Putna, având totodată bucuria de a se închina și la moaștele Sfinților putneni Iacob, Sila, Paisie și Natan, precum și la fragmente din moaștele Sfinților Trei Ierarhi și ale Sfântului Nectarie.

Scurt istoric

Mănăstirea Putna este prima și cea mai de seamă ctitorie a Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, fiind ridicată, potrivit izvoarelor istorice, în semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru victoria în Bătălia de la Chilia, 23-26 ianuarie 1465. Cronicarul Ion Neculce consemnează modul în care a fost ales amplasamentul: „Ștefan-Vodă cel Bun, când s-au apucat să facă Mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este lângă mănăstire. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariul”. Providența divină a lucrat în chip minunat, căci săgeata s-a înfipt în locul în care cu ceva vreme în urmă a existat o vatră sihăstrească bine organizată. Ridicarea noii mănăstiri a început la 10 iulie 1466, după cum este consemnat în Cronica moldo-polonă, Ștefan-vodă așezând-o sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Adormirea Maicii Domnului fiind unul dintre cele mai iubite și des întâlnite hramuri în spațiul ortodox.

Încă de la început, domnul s-a preocupat de cele necesare, înzestrându-și ctitoria cu numeroase danii, proprietăți și odoare și transferând de la Mănăstirea Neamț un grup de monahi, meșteri caligrafi și miniaturiști, în frunte cu egumenul Ioasaf.

Lucrările au avansat destul de repede, biserica principală fiind sfințită la 3 septembrie 1470 de mitropolitul Teoctist al Moldovei împreună cu episcopul Tarasie al Romanului, în prezența ctitorului și a familiei sale, a Divanului țării și a unei mari mulțimi de credincioși. Letopisețele vremii evidențiază faptul că ceremonia târnosirii a reprezentat – la fel ca și întemeierea – un prinos de recunoștință adus lui Dumnezeu pentru victoria voievodului din 20 august 1470 împotriva tătarilor, într-o „dumbravă ce să cheamă Lipinți, aproape de Nistru”.

Gândită de la început ca necropolă domnească, Mănăstirea Putna a beneficiat de întreg sprijinul importantului ei ctitor, care a dorit ca acest așezământ să nu fie doar o oază duhovnicească, ci și un veritabil centru de spiritualitate, cultură și istorie românească. Astfel, aici s-au organizat un atelier de broderii cu fir de aur și argint, cu mătăsuri scumpe și pietre prețioase, un scriptoriu recunoscut pretutindeni pentru lucrările caligrafiate, ateliere de orfevrărie și ceramică, respectiv o școală de muzică.

După trecerea la cele veșnice a strălucitului Mușatin, în 2 iulie 1504, mormântul său de la Putna a devenit un loc de închinare pentru toți românii. În 1992, slăvitul domn a fost canonizat, cu titlul Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, iar în 2010 mănăstirea, la 540 de ani de la întemeiere, a primit sărbătorirea ctitorului, prăznuit pe 2 iulie, ca al doilea hram.

De-a lungul vremii, domnii care au urmat în tronul Moldovei ilustrului apărător al credinței și patriei străbune nu au trecut cu vederea ctitoria lui de suflet. Acest sprijin nu s-a dovedit a fi însă suficient, astfel încât la începutul secolului al XVIII-lea Mănăstirea Putna a ajuns într-o stare vrednică de plâns. Cu strădania și hărnicia mitropolitului Iacob Putneanul (1719 – 1778), ansamblul monahal a trecut printr-o importantă refacere. Închinoviat la doar 12 ani în renumita ctitorie voievodală, ales episcop de Rădăuți la 26 de ani și mitropolit al Moldovei la 31 de ani, s-a remarcat prin viața duhovnicească, nemăsurata milă față de cei năpăstuiți, preocuparea permanentă pentru educarea poporului și curajul în apărarea păstoriților săi. Cea de-a doua etapă de înflorire pe care Mănăstirea Putna a cunoscut-o în timpul activității sale ca egumen și ierarh îl îndreptățesc pe destoinicul mitropolit să fie considerat al doilea mare ctitor al așezământului monahal. Sfântul Ierarh Iacob Putneanul a fost canonizat, cu zi de prăznuire 15 mai, data trecerii la cele veșnice, în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 6-7 iunie 2016, la împlinirea a 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a primei mănăstiri ridicate de domnul Ștefan, care s-a îmbogățit astfel cu un al treilea hram.

Sursa: arhiepiscopiasucevei.ro