Mănăstirea Putna a înaintat recent, la 15 ianuarie 2013, la Parchetele de pe lângă Judecătoria Suceava respectiv Curtea de Apel Suceava, două plângeri penale împotriva a patru magistrați de la Tribunalul Suceava și a trei juriști ai DGFP Suceava pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu (art. 246, 249 Cod Penal).

Precum se știe, de un an de zile DGFP Suceava îi contestă Mănăstirii Putna proprietatea asupra propriului teren dat de Sf. Ștefan cel Mare (vatra mănăstirii de 14 ha care cuprinde biserica, muzeul, chiliile, gospodăria și dependințele anexe), și care a fost câștigat irevocabil de mănăstire prin decizia unui complet de trei judecători ai Tribunalului Suceava din 1 iulie 2011. Însă alți patru judecători ai Tribunalului Suceava, care se ocupă de contestația ulterioară făcută de DGFP Suceava, au judecat cauza într-o manieră absolut abuzivă și arbitrară față de Mănăstirea Putna, respingând practic toate probele și excepțiile depuse la dosar de avocatul Mănăstirii Putna. Cei patru judecători au admis în mod cu totul nejustificat contestația tardivă depusă de DGFP Suceava (la aproape cinci luni după expirarea termenului), au refuzat să ia act de probele depuse la dosar care demonstrau că reprezentanții DGFP au mințit în privința necunoașterii hotărârii Putnei, au respins și posibilitatea aflării adevărului prin interogatoriu, și, în cele din urmă, au lăsat mână liberă juristului DGFP să invoce fel și fel de argumente inadmisibile și aberante împotriva Mănăstirii Putna.

De exemplu, s-a spus din nou că Mănăstirea Putna trebuia să plătească taxă de timbru în proces, sub pretextul că „nu are calitatea de cult religios recunoscut în România”, deși Legea Cultelor și Statutul BOR prevăd în mod clar că mănăstirile sunt unități de cult cu personalitate juridică și sunt parte integrantă a Bisericii Ortodoxe Române. Până în momentul de față, judecătorii de la Tribunalul Suceava au ignorat toate apărările și probele Putnei, și sunt la un pas de a admite contestația DGFP la termenul din 22 ianuarie 2013, cu efectul anulării hotărârii câștigătoare a Putnei din 2011 și al repornirii procesului de proprietate de la zero.

În aceste condiții, când Mănăstirea Putna își vede amenințată proprietatea ei legitimă și dreptul la existență ca unitate de cult liberă și recunoscută în România, singura cale spre dreptate rămâne procesul penal împotriva judecătorilor Tribunalului Suceava și a juriștilor DGFP Suceava. Mănăstirea Putna dorește să fie în pace cu toată lumea precum și cu instituțiile statului român, iar o Direcție de Finanțe și un Tribunal sunt instituții bune și necesare într-un stat de drept. Dar trebuie ca și ele să dorească pacea. Sf. Apostol Pavel îndeamnă la rândul său: „Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii” (Rom. 12, 18). Însă în cazul de față nu poate fi pace atâta vreme cât reprezentanții instituțiilor amintite și-au dat mâna la un abuz și o fărădelege, și vor să scoată Mănăstirea Putna din vatra ei legitimă. Trebuie să se știe că noi nu căutăm să ne îmbogățim, și nu cerem decât să fim lăsați în bună pace pe terenul de 14 ha pe care stăm neîntrerupt de 544 de ani, prin mila lui Dumnezeu și dania Sf. Ștefan cel Mare. Ne aflăm în legitimă apărare pentru proprietatea noastră dreaptă și pentru existența noastră liberă, și chemăm pe toți românii cu frica lui Dumnezeu să fie moral și sufletește alături de noi!

Starețul Mănăstirii Putna,

Arhimandrit Melchisedec Velnic cu obștea