Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în biserica Izvorul Tămăduirii şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Totodată, ierarhul a săvârșit slujba de sfințire a apei, care a fost oferită credincioșilor prezenți, spre binecuvântare şi tămăduire sufletească şi trupească. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic misionar Sfântul Roman Melodul.

Înaltpreasfinţia Sa a ţinut un cuvânt de învăţătură, în care a arătat de ce Vinerea din Săptămâna Luminată este închinată Maicii Domnului.

„Această sărbătoare se leagă de o minune petrecută în a doua jumătate a secolului al V-lea, pe vremea împăratului Leon cel Mare. Se spune că acesta, cu puțin timp înainte de a urca pe tron, ajungând într-o pădure din apropierea Constantinopolului, a întâlnit acolo un om orb. Fiind însetat, orbul i-a cerut lui Leon puțină apă, pentru a-și ostoi setea, însă el nu avea asupra lui nici un vas cu apă. De aceea, a pătruns în desișurile pădurii, gândind că va găsi vreo sursă de apă, dar n-a avut succes. Întristat că nu-i poate fi de nici un ajutor orbului însetat, pe calea de întoarcere, Leon a auzit, la un moment dat, un glas care l-a îndemnat să continue căutarea, asigurându-l că va găsi, în apropiere, un izvor. I-a poruncit, totodată, să ia cu propriile mâini din acea apă tulbure, pentru a-i potoli setea orbului, dar, mai ales, pentru a-i unge ochii, spre tămăduire. Leon a procedat întocmai și orbul și-a recăpătat vederea. Atunci a cunoscut viitorul împărat că glasul acela era, de fapt, al Maicii Domnului, care, prin puterea dăruită ei de Mântuitorul Iisus Hristos – adevăratul Izvor al tămăduirilor – a săvârșit minunea vindecării orbului și i-a proorocit lui Leon – de altfel, un om înțelept, milostiv, blând și iubitor de cele sfinte – că va ajunge împărat al Imperiului bizantin, ceea ce s-a și întâmplat, la anul 457. În timpul domniei sale, care a durat până la anul 474, împăratul Leon a ridicat multe edificii bisericești, între care și o frumoasă biserică, lângă izvorul descoperit atunci, sub îndrumarea Maicii Domnului, numit până astăzi «Izvorul Tămăduirilor»; acea biserică a fost sfințită de patriarhul Constantinopolului, într-o zi ca aceasta, Vineri, în Săptămâna Luminată, prilej cu care, de atunci și până astăzi, în toate locașurile de cult, se săvârșește slujba de sfințire a apei, adică Aghiazma mică.

Iată, cum a rânduit Biserica, în această săptămână luminată de Praznicul Învierii Domnului, o zi specială în care să o cinstim și pe Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, ființa cea mai pură odrăslită de neamul omenesc, prin care a venit pe lume Fiul lui Dumnezeu întrupat, în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos. Nu se putea ca Maica Domnului – pe care Fiul ei preadulce avea s-o înalțe cu trupul la ceruri – să fie trecută cu vederea, în aceste zile de bucurie duhovnicească, întrucât, fiind Maica Vieții, ea este pururea rugătoare pentru noi, în fața Tronului ceresc”, a afirmat Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian.

Fiind, la început, o mică sihăstrie de călugări, Mănăstirea Lepşa a luat fiinţă în anul 1789. Pe lângă biserica principală, aşezământul monahal mai are alte două locaşuri de cult funcţionale: biserica de lemn Naşterea Maicii Domnului - monument istoric, şi paraclisul Sfânta Treime, ridicat în anul 1993.

Sursa: arhiepiscopiabzvn.ro