Mănăstirea Xenofont, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost fondată în secolul al X-lea de un cuvios cu același nume, care era unul din ucenicii Sf. Atanasie Atonitul. În secolul al XI-lea a fost reînnoită de sihastrul Simeon, fost general bizantin, cu trei ucenici ai săi, Eusebiu, Candid si Ilarion, ajutați de Împaratul Nichifor Votaniat (1078-1081). Arsă și jefuită de pirați și de armatele uniate filocatolice, a fost refăcută și întreținută aproape cinci secole prin daniile făcute de boierii și domnii Țării Românești și ai Moldovei. După Sf. Ștefan cel Mare care face danii în 1475, cei mai mari ctitori ai mănăstirii Xenofont au fost boierii Craiovești, Duca și Radu. Timp de 20 de ani (1544-1564), ei zidesc aici biserica nouă cu pictura, o parte de chilii și alte anexe.