Provenea dintr-o familie vestită și înstărită și avea o bună educație. A fost contemporan al Cuviosului Atanasie Athonitul. În viața Cuviosului Atanasie Athonitul se povestește că Sfântul Atanasie l-a vindecat prin minune pe fratele cuviosului Xenofon, care suferea de cancer.

Potrivit tradiției, venind cuviosul Xenofon la locul unde astăzi se află costruită mănăstirea lui, s-a închinat într-o bisericuță a Sfântului Dimitrie și a găsit icoana Sfântului Gheorghe, care în timpul iconoclasmului fusese aruncată în mare ca să fie salvată. Astfel a închinat mănăstirea lui memoriei Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (998).

Cuviosul Xenofon în viața lui se distinge prin discernământul lui, milostenia și smerenia lui și în primul rând prin dreptatea lui și de aceea a fost numit „cel drept”. Aproape de sfârșitul vieții lui a renunțat la stăreție pentru fratele lui Teodor, ca să se liniștească până la fericitul lui sfârșit. (1018). Canonizarea lui ca sfânt s-a făcut de către Patriarhia Ecumenică la 24. 11. 1997. Prima prăznuire s-a sărbătorit pe 23 -24. 04. 1998 și cu această ocazie s-a compus o slujbă completă pe note. Pomenirea lui se săvârșește la 24 Aprilie. 

(Moise Aghioritul, Sfinţii Sfântului Munte, Editura Mygdonia, Karyes, Sfântul Munte, 2008, p. 157-158)