În după-amiaza zilei de duminică, 25 septembrie, Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei și al Întregului Orient, aflat în vizită în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților cu ocazia aniversării a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, s-a întâlnit cu obștea acestui sfânt locaș. Sinaxa duhovnicească a avut loc în trapeza mănăstirii.

Cuvintele Părintelui Patriarh Ioan și întrebările puse de părinții s-au referit la viața duhovnicească și la situația creștinilor din Siria, în special a fratelui său, Mitropolitul Pavel de Alep.

În continuare, redăm câteva dintre cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Ioan:

„Viață călugărească nu are nici un sens dacă nu este însoțită de osteneala duhovnicească în Mântuitorul Iisus Hristos”.

„Călugărul este acel om care a părăsit lumea și a ales cu voia lui să vină în mănăstire, să se închine Mântuitorului Iisus Hristos și să își dea viața Lui”.

„Emblema vieții călugărului este inima curată și duhul drept (Psalmul 50, 11)”.

„Călugărul este cel care încearcă să Îi dea Domnului toate simțirile lui, toată viața lui. Aceasta este o lucrare lăuntrică, între el și Dumnezeu, nu este ceva care se face în fața oamenilor”.

„Primul har pe care îl primește călugărul când intră în mănăstire este să se cunoască pe sine”.

„Monahul își dă voința sa părintelui duhovnicesc și nu mai trăiește după voia lui, ci după voia părintelui duhovnicesc. În secolul XXI, poate este unul dintre cele mai grele lucruri renunțarea omul la voia lui”.

„- Care este esența vieții monahale?
- Monahul Îl pune în fața lui pe Mântuitorul Iisus Hristos și spune întotdeauna: spre El vreau să merg eu. De aceea viața monahală este bazată pe pocăință”.

„Pocăința nu este doar un regret pentru că am făcut ceva greșit. Sfântul Apostol Pavel spune «uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând către cele dinainte» (Filipeni 3, 14). De aceea, viața monahului este pocăință în fiecare moment și monahul trebuie să uite cele care nu sunt potrivite cu cuvintele evanghelice și să caute numai cele care sunt potrivite cu viața pe care a ales-o. Sfântul Isaac Sirul spune în acest sens: «cel are își cunoaște păcatele sale este mai mare decât cel care învie morții».

„Părinții vorbesc despre trei etape ale vieții creștine: curățirea, luminarea și unirea cu Dumnezeu. […] Am avut ca profesor de Dogmatică pe Ioannis Romanidis și el vorbea mult despre aceste etape. Pentru un coleg acești termeni erau greu de înțeles. Am fost odată la Sfântul Munte și ne-am întâlnit cu Sfântul Paisie Aghioritul. Sfântul Paisie, când a auzit întrebarea colegului despre care este sensul acestor termeni, a zâmbit și a spus «toți acești termeni pot fi rezumați cu un singur cuvânt: pocăința». […] De aceea cel mai important dintre toate este pocăința. Pocăința este drumul spre sfințenie”.

„Retragere cu torțe de pe Dealul Crucii”

Serbarea a 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna și vizita Patriarhului Ioan al Antiohiei în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților s-au încheiat duminică seara cu o retragere cu torțe organizată de către studenții din „Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români” și „Studenți pentru viață”. Alături de aceștia s-a aflat Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, și numeroși studenți și familii și tineri din zonă.

Începând cu ora 20:00, de pe Dealul Crucii, locul de unde Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a tras cu arcul pentru a alege locul mănăstirii, studenții au coborât cu torțe în mână. La poarta mănăstirii, au fost întâmpinați de sunetele clopotelor. Au înconjurat biserica cântând „Când era să moară Ștefan” (versuri de Șt. O. Iosif) și s-au oprit în fața Altarului de vară. Aici au fost așteptați de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților și de către Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna.

Înaltpreafințitul Pimen a rostit o emoționantă rugăciune pentru studenți și ceilalți participanți: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, caută din înălțimea sfântului Tău locaș spre cei care sunt de față, acești tineri cu râvnă creștinească și românească. Întărește-i în credință. Întărește-i în nădejde. Dă-le lor ca, prin viața lor, prin faptele lor și prin cuvintele lor, să fie lumină lumii, să zidească pe cel care are nevoie de înălțare sufletească.

Ție Îți mulțumim, Doamne Iisuse Hristoase, pentru darurile Tale pe care cu îmbelșugare le-ai revărsat peste noi, în primul rând pentru această libertate pe care au adus-o cei din Evenimentele din 1989. Ajută-ne să luăm aminte că această libertate este o binecuvântare a Ta ca să ne întărești în credință, ajută-ne să o folosim așa cum este bună-voința Ta.

Deci, Te rugăm, întărește-ne în toate cele bune, întărește-ne în dragostea către Tine, către aproapele și, mai ales, către Sfânta Ta Biserică, pentru că numai Tu ești Lumina cea adevărată și sfințești pe tot omul ce vine în lume și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Binecuvântarea Domnului, cu al Său har și a Sa iubire de oameni, să fie peste voi toți, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

În continuarea cuvântului, din experiența sa de fost stareț și ghid al mănăstirii, IPS Arhiepiscop Pimen a vorbit deosebit de cald, cu o adâncă înțelegere, despre identitatea și specificul Mănăstirii Putna, locul unde cele mai împietrite inimi sunt străpunse de duhul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și se întorc spre Dumnezeu, spre credință, spre milă și spre dragoste.

Luni dimineața, Preafericitul Părinte Patriarh Ioan al Antiohiei și delegația însoțitoare au părăsit Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, fiind primiți la București, în Catedrala Patriarhală, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României. (Sursă: Facebook Mănăstirea Putna - https://www.facebook.com/SfantaManastirePutna/?surface=rese)