Mântuitorul Iisus Hristos la Pilat - Frescă sec. XVI, Catedrala Episcopală din Roman Știind că blasfemia nu era incriminată de legea romană, mai marii evreilor au recurs la un alt șiretlic. L-au acuzat fără dovadă pe Iisus înaintea lui Pilat de: răzvrătirea poporului, încurajarea evreilor la neplata birului față de Cezar și autointitularea Sa ca Hristos, împăratul Iudeilor. Caiafa știa că uzurparea titlului de împărat era în lumea romană cea mai gravă crimă politică, pedepsită cu moartea. Însă, după interogatoriu, Pilat a dat un răspuns decepționant pentru oamenii lui Caiafa: „Eu nu-i găsesc nicio vină“, completând că Irod, tetrarhul Galileei, este cel în măsură să-l judece. Viclean și calculat, Irod și-a dat seama imediat de nevinovăția Mântuitorului și de eventualele efecte pe care le-ar cauza cu uciderea Sa, refuzând să dea un verdict. Dezamăgiți că Irod, un evreu din același neam cu membrii Sinedriului, nu a recurs la condamnarea lui Iisus, oamenii lui Caiafa au revenit la Pilat. Realizând că era prins între a face o nedreptate și a se confrunta cu o revoltă populară inițiată de preoții iudei, procuratorul roman a propus pedeapsa bătăii, în speranța că va liniști mulțimea adunată de preoți înaintea pretoriului său. După cele 39 de lovituri, preoții nu au fost satisfăcuți, solicitând răstignirea Sa. Uitând că are tot dreptul în a lua singur decizia, Pilat a recurs la o ultimă încercare, propunând poporului să aleagă între eliberarea lui Iisus și Baraba, un criminal evreu. A fost ales Baraba, moment în care preoții evrei l-au șantajat pe Pilat că, dacă nu-l va condamna pe Iisus, îl vor acuza înaintea lui Cezar. Pilat a cedat și a admis răstignirea lui Iisus, după celebrul gest al spălării mâinilor. În acest fel s-a încălcat legea romană, care stipula că dovezile principale erau mărturisirea și depozițiile martorilor. Ori acestea au lipsit cu desăvârșire. „Ibnis in crucem!“ (Răstigniți-L!) au fost cuvintele lui Pilat, care au pecetluit condamnarea plănuită de capii religioși evrei. Nu este deloc întâmplător faptul că Iisus a murit tocmai în ziua și la ora când evreii înjunghiau mielul pascal. În acest fel, Mântuitorul s-a identificat cu acesta. „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!“ (Ioan 1, 29).