- Părinte, cu ce cuget să ducem o viaţă creştină în aceste vremuri grele?

- A fost întrebat Iisus Hristos: „Ce este adevărul?” Mântuitorul a spus: „Eu sunt Viaţa. Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” Dacă nu e cale, nu e mergere. Dacă nu-i adevăr, nu-i cunoaştere. Dacă nu-i viaţă, nu e vieţuire. Eu sunt Cel ce sunt. Asta scrie pe aureola Sa. Cât am fost închis la Aiud, 14 ani nu ne-am văzut unii cu alţii, ne ţineau izolaţi. Mare dar este să îl vezi pe celălalt. Sfântul Macarie cel Mare a văzut o căpăţână de mort în pădure şi a întrebat-o: „Ce ai fost?” Şi i-a răspuns: „Popă idolesc am fost.” „Voi unde sunteţi?” „În iad”, zice. „Şi aveţi vreo uşurare?” „Avem, când te rogi tu pentru Egipt.” E vorba de Macarie Egipteanul. „Şi ce uşurare aveţi?” „Ne vedem feţele unul altuia.”

Şi eu am simţit lucrul acesta când eram în închisoare, când ne scoteau la anchetă, ne dădeau nişte ochelari de tablă, pe deasupra cu sticlă, ca să pară normal. Mie, la un moment dat, mi-au dat ochelarii şi lipsea tabla aia. Dar nu am spus, că dacă spuneam, mă omora pe loc. Am tăcut, dar, ducându-mă el de braţ, am văzut înaintea mea la vreo zece metri că alt gardian ducea un deţinut. Ei, am avut o bucurie deosebită că am vazut pe unul de-al meu. Şi atunci mi-a venit în minte bucuria de care vorbea scheletul pe care l-a văzut Macarie cel Mare. Nu vă daţi seama ce bucurie este!

(Arhim. Arsenie Papacioc – Testament, Editura Areopag, 2012, p.99)