Mănăstirea Dobrovăţ din Iaşi şi-a prăznuit ctitorul, pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, în prezenţa Înalt Preasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a oficiat slujba Sfintei Liturghii, în sobor de preoţi şi diaconi. Din soborul slujitor, alături de stareţul Mănăstirii Dobrovăţ, protos. Chesarie Codreanu, au mai făcut parte arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, pr. Mihail Roşu, protopop al Protopopiatului Iaşi III, diac. Nicolae Hulpoi, director Doxologia Media, alături de mai mulţi stareţi ai mănăstirilor din judeţul Iaşi. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de studenţi teologi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. În timpul slujbei Sfintei Liturghii, IPS Teofan l-a hirotonit întru preot pe diaconul Sergiu Tudose, pe seama parohiei Zmeu din comuna Lungani, Protopopiatul Paşcani.

În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor după rostirea Sfintei Evanghelii, IPS Teofan a vorbit despre viaţa şi mărturisirea credinţei a celui ce a fost domnitorul Moldovei între anii 1457-1504, Sfântul Ştefan cel Mare. „Sfântul Voievod Ştefan a fost numit încă din timpul vieţii sale şi este numit şi acum «cel Mare», aceasta fiindcă a zidit multe biserici şi mănăstiri şi a apărat ţara de năvălirile străine, dar în conştiinţa Bisericii el este mare pentru că în pofida multor slăbiciuni pe care le-a avut, în special în timpul tinereţii, Măria Sa Ştefan a fost un om al Evangheliei, pentru că a fost uns ca domn în Joia Mare, pentru că l-a avut ca duhovnic pe marele îndrumător de suflete Sfântul Daniil Sihastrul şi a fost cel mare pentru că înainte şi după bătălii postea el şi toată oştirea lui, încredinţându-se milostivirii lui Dumnezeu, şi nu forţelor armelor şi armatelor sale. Sfântul Voievod Ştefan a fost la înălţime din punctul de vedere al Evangheliei lui Hristos şi pentru că a avut conştiinţa propriilor slăbiciuni, lucru rar întâlnit la oamenii mari. Un sfânt al Bisericii noastre a mărturisit că «mai mare este a-ţi vedea păcatele proprii decât a învia morţii», pentru că a recunoaşte starea de păcat în care te afli este începutul stării de pocăinţă şi începutul stării de desăvârşire. Or, acest lucru l-a făcut întocmai Sfântul Voievod Ştefan, om mare întru cele ale neamului, om mare întru cele ale Bisericii, om mare în ceea ce priveşte stăruinţa lui şi a poporului pe care l-a condus în dobândirea împărăţiei cerurilor“, a subliniat IPS Teofan.

La finalul Sfintei Liturghii a urmat cuvântul stareţului Mănăstirii Dobrovăţ, protos. Chesarie Codreanu, care a mulţumit Înalt Preasfinţitului Teofan, preoţilor şi credincioşilor pentru prezenţa şi împreuna-rugăciune, oferindu-i Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei o icoană cu Sfântul Ştefan cel Mare.

După săvârşirea Sfintei Liturghii, credincioşii s-au împărtăşit cu Sfintele Taine şi au primit rugăciunea de dezlegare rostită de IPS Teofan. Sărbătoarea hramului Mănăstirii Dobrovăţ s-a încheiat cu o agapă frăţească, la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi.