Și morți am vrea să fim mereu uniți,

Purtăm în suflet, mândri, mărturia

Că sfinții, sus, în cer, sunt fericiți

Văzând cum ne umbrește veșnicia.

Dușmanii și-au dorit să fim striviți,

Să le hrănim cu sânge nebunia.

Și morți am vrea să fim mereu uniți,

Strigându-ne de-a pururi bucuria.

Chiar dac-ar fi, de Domnul părăsiți,

Să pierdem ce avem, iar vijelia

Să ne surprindă goi și umiliți,

Ne va rămâne pururi România:

Și morți am vrea să fim mereu uniți.