Vorbim, iubim și credem românește,

Iar veșnicia blândă și firească,

Prin timp și spațiu, simplu, ne unește

Într-o trăire pururi românească.

Și Tatăl Cel din ceruri ne privește

Cu dragoste profund dumnezeiască,

Vorbim, iubim și credem românește,

Cum doar românul știe să vorbească.

În urma noastră necuprinsul crește,

În fața noastră e-un pustiu de iască,

Dar devenirea ni se împlinește

În limba noastră vie, strămoșească:

Vorbim, iubim și credem românește.