Conferinţa a fost deschisă de pr. prof. Viorel Sava, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, prin prezentarea invitatului - „un mare creştin şi un fiu devotat al neamului şi al Bisericii“. Doctor în medicină, antropolog cultural, membru al unor societăţi şi organizaţii interne şi internaţionale, acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici este epitrop al Aşezămintelor Brâncoveneşti din Bucureşti şi membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române.

Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici a început prin a preciza că Brâncuşi, de la a cărui moarte se vor împlini 55 de ani pe 16 martie, este una dintre personalităţile cele mai marcante ale lumii artistice la nivel mondial, iar simbolurile regăsite în opera sa îşi au rădăcinile preponderent în perioada precreştină. Născut în Oltenia, în Munţii de la Hobiţa, sculptorul a luat contact acolo cu toate tradiţiile satului românesc.

Deşi n-a făcut şcoală şi nici n-a avut continuatori, Constantin Brâncuşi, prin opera sa, a rupt tradiţia sculpturii clasice şi a promovat o nouă formă de sculptură. Prin aceasta, România şi-a adus, graţie lui, o contribuţie fundamentală la patrimoniul universal al artei.

În opinia acad. Bălăceanu-Stolnici, Brâncuşi sparge tradiţiile sculpturii mondiale printr-o creaţie unică ca formă, Sărut, care are însă un model foarte vechi, datând de la începutul Neoliticului, cu aproximativ 11 mii de ani în urmă. În cazul acestei sculpturi, în care se găsesc doi tineri care se îmbrăţişează, există simbolismul cubului, care are o dublă semnificaţie în geometria pitagoreică. Este totodată şi un simbol al procreaţiei, un simbol fundamental în gândirea tuturor popoarelor.

Simbolul păsării ca zbor în sine

Potrivit acad. Bălăceanu-Stolnici, un alt simbol universal pe care îl regăsim dominant în opera lui Brâncuşi este oul, ca o formă geometrică clasică. Pentru Brâncuşi, fiinţa umană a fost în special reprezentată de cap, mai puţin de corp. Există o serie de sculpturi (Primul strigăt, Primul pas, Nou-născut) care s-au succedat în creaţia sa, prezente în muzeele lumii şi în care se vede cum din ou apar portretele umane.

Brâncuşi n-a fost un ascet, ci un om cu o viaţă foarte dinamică. El s-a intersectat cu persoane feminine care l-au influenţat foarte mult. În sculpturile lui, a reprodus, de foarte multe ori, în forme mai ascunse sau mai evidente, egeriile care l-au frământat şi din punct de vedere sentimental. Muza adormită este un exemplu. Celebrul portret pe care l-a făcut Domnişoarei Pogany, o pictoriţă cu care el a avut o strânsă prietenie, are o particularitate: capul se sprijină pe amândouă mâinile şi pe partea stângă.

Pasărea este un alt simbol important în sculptura lui Brâncuşi. Încă din cele mai vechi timpuri, partea spirituală a omului, sufletul, este reprezentată sub forma unei păsări; la fel se întâmplă şi în iconografia bizantină. Pasărea are un rol foarte mare şi în revelaţia vechi-testamentară, în tragica aventură a lui Noe, unde ea este cea care aduce vestea cea bună. Îngerii înşişi sunt mesagerii divini, fiind, în fond, nişte spirite înaripate, aşa cum sunt reprezentaţi în iconografie.

Păsările sculptate de Brâncuşi nu pot fi încadrate într-o specie. Acad. Bălăceanu-Stolnici afirmă că „Însuşi Brâncuşi mărturisea: Am făcut această pasăre, dar ea nu reprezintă o pasăre, ci zborul în sine, adică a încercat, într-o formă sculpturală, să extragă esenţa zborului sub forma acestei păsări“.

Cuminţenia pământului şi Rugăciunea, reprezentări ale eternului feminin

Un alt arhetip pe care l-a tratat Brâncuşi este acel al eternului feminin, concept care se cristalizează în Neolitic, unde apar zeiţa pământului, zeiţa fertilităţii, zeiţa-mamă etc. Toate forţele pământului se concentrează într-o forţă spirituală care poate fi benefică sau malefică.

Sunt două statui fundamentale în arta brâncuşiană, aflate în antiteză. Prima este Rugăciunea, iniţial un monument funerar, comandat de un avocat din Buzău, care înfăţişa o femeie în genunchi, înclinată înainte, cu capul în jos, care priveşte spre un mormânt. Acestei femei îi lipseşte însă braţul stâng şi toată partea stângă a feţei nu este lucrată. Ea reprezintă eternul feminin de origine telurică care trăieşte pe jumătatea dreaptă, care este benefică şi care se exprimă prin rugăciune.

A doua lucrare a lui Brâncuşi din aceeaşi categorie este Cuminţenia pământului, despre care se spune că ar fi inspirată de un portret al Maicii Domnului făcut de Gauguin. Cuminţenia pământului este făcută dintr-o piatră poroasă găsită cu mare dificultate şi reprezintă o femeie ghemuită, aşezată pe pământ. Acesteia însă îi lipseşte mâna dreaptă şi jumătatea stângă a feţei este prelucrată, iar cea dreaptă nu. Este o forţă feminină a pământului, fiindcă trăieşte prin partea negativă a corpului.    

Complexul monumental de la Târgu-Jiu, meritul Aretiei Tătărăscu

O întâlnire interesantă, exclusiv profesională, a sculptorului a fost acea cu Aretia Tătărăscu, olteancă, soţia prim-ministrului lui Carol al II-lea, G. Tătărăscu, şi care, strâns legată de Gorj, a vrut să dăruiască acestui oraş ceva. Ea a insistat ca Brâncuşi să realizeze complexul de la Târgu-Jiu, care preia o serie întreagă de simboluri din trecutul spiritual al umanităţii.

Un prim simbol este axa apus-răsărit, care a rămas axa sacră a spaţiului, cu răsăritul, punctul central de sacralitate, pe care îl adoptă şi Biserica, fiindcă aici îşi pune altarele. Al doilea simbol este cel al cercului, care reprezintă perfecţiunea, în Neolitic, circularitatea fiind simbolul sacrului. În jurul mesei rotunde (Masa tăcerii) se găsesc 12 scaune, toate egale, numărul Apostolilor.

„Poarta sărutului este pusă sub emblema unui sărut abstract, însă este vorba de un sărut care reprezintă dragostea şi împăcarea oamenilor, ceea ce trimite la un simbolism pozitiv, cu nuanţe creştine, fiindcă numai creştinismul a promovat iubirea dintre oameni“, a precizat acad. Bălăceanu-Stolnici.

Coloana infinitului, creată din piramide puse bază în bază şi care se succed cu o înălţime care te obligă să ridici capul şi să te uiţi, reprezintă, în fond, un axis mundi. Mircea Eliade i-a consacrat pagini foarte preţioase, făcând inventarul acestui simbol, prin diferitele forme de interpretare: coloană, munte, turlă de biserică etc.

„V-am prezentat un Brâncuşi nu în calitate de critic de artă, ci ca un antropolog cultural care caută să descifreze unele mesaje pe care, conştient sau inconştient, marele sculptor ni le-a transmis prin opera sa, care reprezintă un extraordinar fenomen în istoria culturii umanităţii“, a conchis acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici în prelegerea sa despre simbolistica în opera lui Brâncuşi.

El a mai menţionat că la Iaşi vine întotdeauna cu multă bucurie, deoarece aici a trăit şi cel mai important maestru al său, prof. dr. Grigore T. Popa. „L-am cunoscut bine şi pe pr. prof. Dumitru Stăniloae, a fost pacientul meu. Am avut lungi discuţii; ceea ce ştiu eu astăzi despre isihasmul românesc îi datorez părintelui Stăniloae. Mă regăsesc aici ca la mine acasă şi sunt foarte fericit că tânărul nostru teolog Tiberiu Roşu a insistat să vin“, a precizat acad. Bălăceanu-Stolnici.

Pr. prof. Viorel Sava, decanul Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae“, a mulţumit invitatului pentru faptul că ne-a introdus în lumea lui Brâncuşi, dar mai ales pentru faptul că ni l-a adus acasă. La finalul conferinţei, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici a primit daruri simbolice: un volum cu istoria şi activitatea Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi şi reproducerea unei litere realizată în secţia de miniatură religioasă a facultăţii, unicat în ţară.

Evenimentul a fost organizat de Centrul de Cercetare „Filaret Scriban“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, la iniţiativa pr. asist. drd. Paul-Cezar Hârlăoanu, a asist. drd. Emilian-Iustinian Roman şi a lui Tiberiu Roşu, student al facultăţii amintite, cu sprijinul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.