Aniversare și comemorare pentru mai multă comuniune românească

Manifestările spirituale şi culturale care se desfășoară la Mănăstirea Putna, în perioada 14-18 august 2021, sub genericul „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal”, marchează împlinirea a 150 de ani de la „Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni” şi de la „Primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni” organizate la Putna, în anul 1871, din inițiativa poetului Mihai Eminescu și a altor tineri studenți din generația sa, precum scriitorul Ioan Slavici, istoricul Alexandru D. Xenopol, compozitorul Ciprian Porumbescu ş.a.

1. Manifestările organizate la Putna în anul 1871 constituie unul dintre momentele determinante în definirea identităţii naţionale a poporului român.

Mihai Eminescu şi tinerii studenţi din generaţia sa trăiau într-o Românie împărțită atunci între trei imperii: Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Țarist şi Imperiul Otoman.  De aceea, dorinţa arzătoare a tinerimii române era unirea naţională a românilor într-un singur stat, unire care începuse în anul 1859 prin unirea Moldovei cu Ţara Românească, şi care va fi desăvârșită abia după Primul Război Mondial, în anul 1918.

La împlinirea a 150 de ani de la Serbarea de la Putna din 1871, se desfășoară acum, în anul 2021, „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal”, cu bucurie și speranță, sub patronajul Patriarhiei Române şi al Academiei Române. Acest eveniment ne ajută să înțelegem că omagierea sau celebrarea marilor simboluri și valori ale neamului românesc este o necesitate permanentă, pentru cultivarea conștiinței unității naționale și a demnității naționale în dialog și cooperare cu popoarele lumii.

2. Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție majoră la promovarea conștiinței unității spirituale a neamului românesc. Ea a cultivat în sufletele credincioșilor români conștiința trează că ei au, ca popor, aceeași origine daco-romană, aceeași limbă şi aceeași credință creștină majoritar ortodoxă.

Secole de-a rândul, Mitropoliile Ţării Româneşti şi Moldovei erau în strânse legături cu ortodocșii români din Transilvania, prin răspândirea cărților bisericeşti, ajutorarea frăţească în timp de prigoană, corespondența între ierarhi, contacte personale între preoţi, călugări şi credincioşi pelerini, de o parte şi de alta a munților Carpați.

Conștiința unității de neam a fost consolidată mai ales prin traducerea şi tipărirea cărților bisericeşti în limba română. Biserica Ortodoxă Română a dăruit cărți de slujbă şi de învățătură în limba poporului, cărți care au circulat în toate provinciile românești. Ierarhii ortodocși români au afirmat, adesea, în predosloviile acestor cărți unitatea bisericească şi etnică a tuturor românilor.

Mihai Eminescu, cunoscând bine viața şi istoria poporului român, precum şi rolul Bisericii şi al credinței creștine în dezvoltarea culturii şi a limbii române ca veșmânt viu al învățăturilor de credință şi al cultului liturgic, a numit Biserica Ortodoxă „maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului (…)”[1]; fiind „păstrătoarea elementului latin (…) care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise (…)”[2].

Așadar, limba română și credința creștină majoritar ortodoxă sunt componente fundamentale ale identității poporului român.

3. În contextul actual, când Basarabia și nordul Bucovinei se află înafara granițelor României, dar mai ales când peste patru milioane de români au emigrat în Occident, idealul unității și al comuniunii fraterne a poporului nostru cere o cultivare mai intensă. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2021 drept Anul omagial al pastorație românilor din afara României, iar în Pastorala Sfântului Sinod citită la Duminica Ortodoxiei din anul acesta, 2021 a fost reamintit acest eveniment cultural, patriotic şi misionar care a avut loc în anul 1871 la Mănăstirea Putna, ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.

Doar o bună cunoaștere a identității şi a demnității naţionale ajută un popor să se dezvolte şi să dăinuie în istorie, cultivând un dialog demn şi util cu alte popoare. În acest sens, este necesar să cunoaștem și să apărăm elementele esențiale ale identității poporului român, frumuseţile naturale ale României, precum și bogata sa experiență de conviețuire pașnică multietnică (în special în Transilvania și Dobrogea).

4. Pelerinajul tinerilor români din țară și din străinătate la Mănăstirea Putna, în zilele de 14-16 august 2021, este o frumoasă afirmare a unității românești de cuget şi simțire. Felicităm pe toţi cei care păstrează acest profund simțământ, pentru care aflarea departe de țară nu înseamnă înstrăinare, ci păstrarea în cuget și simțire a credinței creștine și a valorilor culturale româneș

Inițiativa Mănăstirii Putna și a organizațiilor tinerilor ortodocşi români din țară şi din străinătate privind organizarea evenimentelor care marchează aniversarea a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni arată că iubirea de Patrie înseamnă în acelaşi timp rugăciune şi comuniune, afecțiune şi acțiune pentru România. Comoara spirituală a inimilor românilor de pretutindeni poate deveni bucurie pentru prezentul şi viitorul României, dacă unim credința cu fapta, iubirea de neam cu dialogul interetnic și libertatea cu solidaritatea.

Felicităm pe Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuților, pe Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, pe tinerii din Comitetul de inițiativă şi pe toți cei care au contribuit la organizarea acestor evenimente spirituale, misionare şi culturale care se desfășoară la Mănăstirea Putna, precum și pe toți cei care participă la aceste evenimente.

Ne rugăm Preasfintei Treimi să-i ocrotească pe toți  și să le dăruiască sănătate şi fericire, pace și bucurie, creativitate şi spor de fapte bune, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, simbol al demnității neamului românesc, și ale tuturor sfinților.

Cu aleasă preţuire şi părintească binecuvântare,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[1]  Mihai Eminescu, Timpul, 14 august 1882, în „Opere”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1989, vol. 13, pp. 168-169.
[2] Idem, „Liber-cugetător, liberă-cugetare”, Timpul, 2 februarie 1879, în „Opere”, Editura Academiei Române, București, 1989, vol. 10, p. 187.

Sursă text și foto: Basilica.ro