Mihai Eminescu, pomenit la Catedrala mitropolitană din Iași
Miercuri, 15 ianuarie 2014, la Catedrala mitropolitană din Iaşi, după săvârșirea Sfintei Liturghii, a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru Mihai Eminescu, cu ocazia împlinirii a 164 de ani de la nașterea sa. La slujba parastasului a fost pomenit şi Teoctist al II-lea, Mitropolitul Moldovei de la începutul secolului al XVI-lea.
Soborul de preoți ce a oficiat slujba de pomenire de la Catedrala mitropolitană din Iași a fost format din pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, arhim. Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi și protos. Valerian Radu, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi. La final, personalitatea marelui poet a fost evocată de către părintele decan Ion Vicovan, care a vorbit și despre legătura lui Eminescu cu Biserica şi credinţa noastră ortodoxă.
„În primul rând, Mihai Eminescu s-a născut într-o familie numeroasă, cu multă credință. Din partea rudelor mamei sale a avut mai multe persoane care au îmbrățișat cinul monahal, anume verișoarele mamei sale, monahiile Olimpiada, Fevronia și Safta, precum și o verișoară, monahia Xenia Velisar. Patru dintre rudele apropiate ale poetului au intrat deci în cinul monahal. De asemenea, tot printre rudeniile lui Eminescu, de data aceasta de parte bărbătească, s-a numărat și monahul Calinic, viețuitor al mănăstirilor Neamț și Secu, precum și părintele Iachint Iurașcu, viețuitor al Mănăstirii Coșula din Botoșani, apoi administrator al Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”. În al doilea rând, din creațiile lui Eminescu reiese evlavia acestuia, îndeosebi către Maica Domnului, căreia i-a dedicat și frumoasa poezie «Rugăciune». În al treilea rând, deși marele poet a avut o viață zbuciumată, cu multe frământări și căutări, nu a neglijat niciodată credința. Spun aceasta pentru că în anul 1886, în timpul în care Eminescu se afla bolnav la Mănăstirea Neamț, la solicitarea sa expresă, a fost chemat un preot pentru a-l spovedi și pentru a-l împărtăși. Preotul respectiv va consemna acest lucru în jurnalul propriu, subliniind că poetul era «limpede la minte» și că și-a exprimat căința pentru păcatele săvârșite, informație preluată și transmisă ulterior de profesorul Paul Miron. De asemenea, Eminescu i-a mărturisit acestui preot duhovnic că dorește să fie înmormântat undeva la malul mării, dar în apropierea unei mănăstiri de maici, ca să audă, ca la Mănăstirea Agafton, frumoasa cântare «Lumină lină»”, a subliniat pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan în cuvântul rostit.
La slujba parastasului de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi a fost pomenit şi Teoctist al II-lea, Mitropolitul Moldovei de la începutul secolului al XVI-lea.