În deschiderea manifestării de la seminarul nemţean, profesorul de limba şi literatura română Călin Rudeanu a evocat personalitatea cunoscutului literat, evidenţiind locul unic pe care îl ocupă în cultura română, precum şi necesitatea de a redescoperi valoarea operei sale literare. A urmat apoi comunicarea părintelui arhimandrit Mihail Daniliuc, custodele Muzeului Memorial „Mihail Sadoveanu“ amenajat în casa vlădicească de la Schitul Vovidenia, care a aparţinut Mitropolitului Bucovinei, Visarion Puiu. Părintele Mihail a trecut în revistă viaţa scriitorului, evidenţiind o serie de aspecte mai puţin cunoscute, mai ales cele ce ţin de legătura scriitorului cu Biserica. Vorbitorul a ţinut să reliefeze o latură a operei sale, scrierile hagiografice, care, din păcate, sunt aproape necunoscute: „Mihail Sadoveanu s-a dovedit un iubitor statornic al valorilor Sfintei noastre Ortodoxii. Bun cunoscător al Sfintei Scripturi, precum şi al multor scrieri religioase, a arătat încă din anii tinereţii o pasiune deosebită pentru Proloage sau Vieţile Sfinţilor, pe care, aşa cum bine observa scriitorul, «înaintaşii noştri le citeau cu multă râvnă în ceasurile durerilor lor». Dragostea lui Sadoveanu pentru literatura religioasă nu s-a oprit doar la acest aspect. Cu trudă şi veneraţie faţă de vieţile celor proslăviţi de Dumnezeu cu darul sfinţeniei, romancierul a surprins pe toată lumea publicând la Editura «Cartea Românească», în 1924, volumul hagiografic «Spre Emaus». Pasiunea pentru biografia unor sfinţi, repovestită într-un limbaj de o rară frumuseţe, s-a făcut simţită şi în alte scrieri: «Sfintele amintiri», un fel de continuare a celei dintâi, apoi «Istoria Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf de la India». Toate acestea au fost reaşezate sub teascul tiparului în 1947, primind un nume generic: «Legende sfinte». Trebuie să precizăm un lucru extrem de important legat de titlul cărţii: sintagma aceasta - legende sfinte - îşi are originea în expresia «legenda aurea« (sau legenda sanctorum), consacrată, încă din Evul Mediu, ca denumind o culegere de scrieri cuprinzând vieţile sfinţilor şi nicidecum anumite basme ori povestiri inventate de mintea omului, cum în mod obişnuit s-ar putea înţelege prin noţiunea de legendă“.

„Din tot ce ne înconjoară, cu adevărat valorile spirituale rămân veşnice“

Programul manifestărilor dedicate comemorării lui Mihail Sadoveanu a continuat apoi cu prezentarea unor emoţionante şi reuşite creaţii ale elevilor seminarişti dedicate memoriei scriitorului evocat. Între vorbitori s-a evidenţiat Iulian Petruţ Tănase, elev în casa a XI-a, secţia Teologie Ortodoxă, care a vorbit auditoriului despre felul de a fi a omului de la munte, cu referire la personalitatea celei mai cunoscute eroine sadoveniene, Vitoria Lipan. De asemenea, eleva Clara Boboc din clasa a X-a, Patrimoniu Cultural, sub îndrumarea doamnei Elena Apetroaiei, profesor de limbă şi literatură română, dovedind un real talent spre versificaţie, a dat citire unei balade, creaţie proprie, inspirată din romanul „Baltagul“. A urmat apoi vizionarea unui film documentar inedit: „Mihail Sadoveanu la Neamţ“.

În cuvântul de încheiere, directorul şcolii teologice, părintele profesor Ioan Mihoc, a ţinut să mulţumească profesorilor şi seminariştilor pentru strădania depusă în a evidenţia personalitatea şi opera romancierului sărbătorit, felicitând în mod deosebit pe elevii care s-au remarcat prin cele prezentate, îndemnându-i să-şi cultive darul de a compune, de a scrie. În final, părintele director a amintit celebrele cuvinte sadoveniene: „Din tot ce ne înconjoară, cu adevărat valorile spirituale rămân veşnice“.