A ne îngriji de buna creştere a copiilor şi de cercetarea celor bătrâni şi neputincioşi sunt fapte ale milei, poruncite nouă, creştinilor, de Domnul, pentru care El făgăduieşte răsplată celor ce împlinesc poruncile Lui, zicând: Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5: 7). De aceea vă doresc să nu vă plictisiţi de aceste fapte ale milei, ci să-L rugaţi pe Domnul să vă înveţe unde, cum şi ce să spuneţi sau cum să procedaţi şi să vă ajute să duceţi la îndeplinire fapta cea bună, iar apoi, după putere şi posibilităţi, să acţionaţi.

Însușirea milosteniei este inima care arde de dragoste pentru toată făptura şi îi doreşte binele. Milostenia constă nu numai în dăruire, ci și în compătimire: când îl vedem pe semenul nostru în vreo suferinţă, dacă îl putem ajuta cu ceva, îl ajutăm.

Milostenia duhovnicească este mai mare decât cea materială; cine nu dă nimic aproapelui, folosindu-se numai el, este zgârcit şi nemilostiv.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 93-94)