La slujba Sfântului Maslu este o alcătuire, o rugăciune către Maica Domnului, cu următorul cuprins: „Pe tine, preacuratul palat al Împăratului Ceresc, ceea ce ești mult-lăudată, te rog, curăță-mi mintea mea cea întunecată cu tot felul de păcate și o fă locaș înfrumusețat al dumnezeieștii Treimi, ca să laud și să măresc puterea ta și mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tău”.

Această rugăciune ne pune în atenție măreția Maicii Domnului. O numim pe Maica Domnului „palat preacurat al Împăratului Ceresc”, o numim pe Maica Domnului „mult-lăudată”. Dorim ca prin mijlocirea Maicii Domnului să fie curățită mintea noastră „de tot felul de păcate”, dorim să fie făcută mintea noastră „lăcaș înfrumusețat al dumnezeieștii Treimi”. Cerem aceasta „ca să laud și să măresc puterea ta și mila ta cea nemăsurată”. Avem în vedere măreții ale Maicii Domnului pe care ni le pune în atenție Sfânta noastră Biserică, dar pe care noi nu le putem înțelege și nu le putem prețui la măsura lor, pentru că nu avem condițiile pentru a sta cu admirație în fața Maicii Domnului.

O știm pe Maica Domnului „palat al Împăratului Ceresc”, o știm „mult-lăudată”, o știm mijlocitoare, înfrumusețătoare de suflet, știm că are putere și milă, știm că are mărire, știm că toate acestea trebuie luate în seamă. Pentru toate acestea trebuie să-i aducem laudă Maicii Domnului, dar nu putem face aceasta, pentru că lucrurile lui Dumnezeu nu pot fi înțelese numai din puterea omului.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, 2003, pp. 21-22)