În toamna anului 1947, mergând Părintele Cleopa la București să cumpere sfinte vase pentru noul paraclis, a fost invitat într-o seară la profesorul universitar Alexandru Mironescu, unde se adunase multă lume, preoți și intelectuali, și fiecare rostea câte un cuvânt duhovnicesc.

Când a început să vorbească Părintele Cleopa, după câteva minute, icoana Maicii Domnului din perete a început a se legăna singură, scoțând un sunet ca de harpă. A fost un moment foarte emoționant, nemaiîntâlnit până atunci, încât toți s-au minunat și au dat laudă lui Dumnezeu și Maicii Domnului, spunând cu lacrimi: „O minune! O minune a Maicii Domnului!” Apoi ziceau: „Părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc I, Ediția a VI-a, revăzută și îngrijită de Arhim. Petru Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2011,  p. 771)